Carul şi paharul

Carul şi paharul pornesc spre fericire.

De două zile sunt pe drum

Şi tot de două zile înoată-n glod.

La cea mai mică baltă,

Paharul saltă şi se spălă

Şi râde de urâtul car, murdar şi încărcat

Că se târăşte-agale

Şi că oftează şi suspină, fără vină.

Carul, cu fruntea-n jos,

Priveşte ostenit, cum roţile se-ncarcă,

Acceptă, înţelege, că pentru el

Drumu-i mai greu,

Iar pe pahar îl iartă….şi rabdă…

Paharul a ajuns întîi

Şi-un zâmbet sclipitor i-a apărut pe faţă

Se lăuda cu soarta lui măreaţă

Şi cu norocul bun.

Da, să nu uit să spun

C-a început să-ncarce fericire.

A pus cât a putut să ducă,

Iar gândul bun i-a spus c-o să-i ajungă

Atât cât are.

Atunci, în zare, l-a văzut pe car.

Şi a turbat de supărare şi dezgust.

A luat o lopată mare 

Şi a vârât în el atâta fericire,

Pân-a plesnit!

Morala-i evidentă,

Poţi fi pahar sau car,

Dar când ajungi la fericire,

NU FI AVAR!!!

25.02.16