Arhive etichetă: dorul

SECRETELE…

Am intrat în depozitul amintirilor, după numele unui fost coleg de gimnaziu si nu l-am găsit. Am cautat în rafturile din dreapta, sus, in cutii colorate şi uzate de cât au fost deschise. Erau doar imagini cu mine mică, neagră de la soare şi julită în genunchi şi coate. Am zăbovit să le revăd, urmărind cu un zâmbet cald cum mă furişam în grădina vecinilor de vis-a-vis să fur ştiuleţi de porumb, pentru a le tunde şi coafa mătasea. Cum alergam desculţă pe câmp în salturi, încercând să imit stângaci sportivele sprintene din televizor. imagesLa fundul uneia dintre cutii era un plic. Curiozitatea mă împingea de la spate şi l-am deschis. Am râs în hohote. Eram eu, pe la 6 ani, cu 14 ruble (valuta ruseasca) în mână, în drum spre magazin pentru a-mi cumpara sandale. Erau banii lasaţi de mama cu o zi înainte, când am stabilit ce cumpăr şi cât costă. În următoarea zi însă mi s-au schimbat gusturile, au crescut 😀 Mi-au căzut cu tronc altele, cu preţ aproape dublu. Hotărîtă să investesc cu cap banii, m-am întors acasă să îmi suplimentez bugetul :))) Eram tare mândră în noile sandale, numai că odată cu apropierea serii, se simţea tot mai mult miros de sfadă. Când am auzit poarta, m-am căţărat în vişinul din spatele casei, plângându-mi de milă şi înălţând rugi serioase la Cer, cu promisiuni că dacă scap, voi fi cel mai cuminte copil. Scăpasem doar cu un pupat pe frunte şi o urare să le port sănătoasă.

Am plecat mai departe.În partea stângă erau cutii cenuşii, din carton prăfuit. Nu am prea apelat la ele. Erau intacte, pline cu ochi şi închise în grabă la nimereală. Erau amintiri mai grele, mai puţin compatibile cu viaţa şi vârsta unui copil. Le-am revizuit fără chef şi am rămas cu concluzia că am fost totuşi un copil exagerat de bun, pentru colţii veninoşi ai lumii. M-a înţepat un pic în stânga pieptului şi am oftat. Am trăit forţat o călire din care am ieşi cu un caracter gata oricând de luptă. Nu le arunc, sunt EU, sunt ţepii ce mi-au brăzdat trăsăturile, înfipte adânc şi acoperite cu ţesut. Pe acolo trebuia să fie numele colegului, era cu siguranţă, dar nu am insistat…

Şi doar în partea din spate era plin cu cutii proaspete, aruncate una peste cealaltă în grămadă. Mi s-a părut o mare dezordine, prea multe şi prea nefolositoare. De la ele e povara ce mă ţine în loc, mă împiedică să mă mişc lejer, mă poartă cu capul plecat. Până de curând am căutat ajutor să scap de ele, am crezut că am nevoie de ajutor. M-am înşelat. E munca ce îmi aparţine.

Am ieşit din depozit un pic deranjată, dar hotărâtă: TREBUIE să fac SINGURĂ loc mai multor cutii colorate!

geog6252x1blog

I.M. duminica spre luni, 19.06.16

Anunțuri

Mânia unei femei singure

-Femeie, de ce eşti singură?

-Păi, cu cine să fiu!?

-Eşti frumoasă, eşti tânără, iubeşte şi lasă-te iubită!

-Nu am pe cine…

-E imposibil! Cu siguranţă roiesc bărbaţii în jurul tău, iubeşte unul dintre ei!

-Unul dintre ei zici… ? Oare pot porunci inimii? Crede-mă, nimic nu e mai pustiitor decât o inimă fără dor. Nimic nu e mai greu decât singurătatea şi lipsa unei mâini care să îţi mângâie obrazul. Dar, totodată, nimic mai urât şi mai scârnav decât cuvântul mincinos, or inima mea nu le mai suportă. Mai bine singură!

-Dar nu sunt toţi la fel! Nu toţi mint.

-Da, nu toţi mint. Dar nu toţi roiesc în jurul meu. Şi, poate nenorocul mă face să mă transform în pradă, mai apoi marfă, după aia farfurie si saltea. Şi oricât de nemincinos era iniţial, vine vremea când începe să le toarne, pentru a păstra aparenţele cu care m-a cucerit. Toarnă şi toarnă, nu se mai opreşte. Eu mă lepăd de minciuni, lepădându-mă de el. Şi iar singură. Şi îmi pare atât de dulce singurătatea, atât de odihnitoare… Până înţeleg că nu e chiar aşa şi plâng, plâng în mine, să nu afle nimeni, căci e ruşine să plângi din nevoia unui bărbat alături. Ce femeie e aia ce caută un bărbat!? E ruşine!

-Nu este adevărat! Cine ţi-a spus că iubirea-i ruşinoasă?

-Educaţia pe care am primit-o. Şi interiorul meu care mă ceartă că nu e aşa cum trebuie. Vreau ceva sănătos, fără  să închid ochii la vitaminizările lui din exterior, sau dorinţa de a perfuza pe una şi pe alta. Am obosit să fiu eu cea ce pictez inimi din nou şi din nou, iar el zăvoare şi zâmbete meschine. Mai bine singură!

-Acum, că te privesc, nu pot spune că îţi e bine… Nu îţi e bine deloc!

-Nu îmi este, dar…e ruşine să plâng…

iubirea

CENZURAT

Azi doru-i ca pelinul,

Iar mâine-i dulce, ca-n salcâm polenul.

Azi e corabie-n derivă,

Iar mâine-i far.

Azi e timid,

Mâine-i avar.

Te cântă şi te geme de durere,

Te leagănă şi te oprimă,

Să nu fii tu.

Şi te frămânţi, şi te frământă…

Te coace şi te zvântă.

Te doare, dar te umple.

E dorul tău.

E dorul lui.

E …ce vorbeşti şi ce nu spui.

E ce nu vezi, dar vrei,

Ce ai trăit şi ceri.

E lipsa ce îi simţi prezenţa.

E mult, e tot, e plin, e greu,

Dar e al tău. E dorul!

13 februarie, 2016

dorul

dorul5

Mi-e frică să-mi îmbrac dorul în haina graiului,

De-aceea umblă gol și mut.dorul1

Și-l doare mult suspinul naiului,

Ce-i cântă goliciunea și amarul,

Și plânsetul de cuc, sădit în ramul teiului,

Și frica de-a păși roșul hotarului.

Ah, Doamne, cui să-l împrumut?!

Căci îmi apasă stânga pieptului,

Și îmi răstoarnă mersul gândului,

Și îmi întoarce lanțul timpului,

Zbrâncindu-mi inima spre vârful spinului…dorul3

10 octombrie, 2005