DELIR…

Colorez ecoul, să mă amăgească.

Pun un strop de rouă, să mă răcorească.

Urc în vârf de munte, să-mi arunc strigarea.

Împrumut lentile să străbată zarea.


Îmi forțez piciorul, pași mai largi să facă.

Îmi cert mâna slabă, tot ce prinde, scapă.

Bâjbâi prin oglindă, poate găsesc rostul.

Mi-a dat viața multe, dar nu mi-a spus costul…


Cer Cerului mâna, un deget nu-mi ajunge.

Străbat universul, ce prin vene-mi curge.

Herghelii de gânduri, rup gardul să scape.

Însetate-aleargă, n-au cum să se-adape.


Somn, vreau somn năprasnic. Să îmi găsesc visul.

Și în mers cuminte să pășească pulsul.

Să întrevăd iar zarea, ce-mi inundă fața.

Să mă-ntorc întreagă, să-mi continui viața.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s