BĂIETE, ȚI-AU CĂZUT OCHELARII!

Vine o vreme, când emanciparea din noi ne zgâlțâie cât ne zgâlțâie, după care de trage copite.

Subiectul de azi e frate cu cel de ieri, căci ieri l-am nominalizat și pe el ca posibil subiect de blog. Și, așa cum o zi vine cu ale ei și ba ne mângâie, ba ne pălmuiește, și evenimentele din ziua respectivă, sunt cu subiecți sau subiecte asemănătoare.

alb negruAșteptam deschiderea cabinetului oftalmologic. M-am ascuns la umbra unei stații de autobuz. Cu un ochi la telefon și cu altul la ce se petrece lângă mine. Mie, la general, îmi plac bătrânii, mai ales cei buni și curați. Chiar la câțiva pași aveam 2, vorbeau de ale lor, mai mult în șoaptă, înțelegându-se din jumătate de cuvânt. Îi am și acum în minte. I-am reținut, așa cum purtau ambii haine deschise la culoare, aproape albe, gândindu-ma în sinea mea că au auzit cu siguranță la meteo că va fi cald. Ei sunt cei mai ascultători și creduli.  Bătrâna și-a cumpărat bilet, spunând că și-a uitat abonamentul acasă, și-a luat rămas bun de la bătrânel (atunci am înțeles că nu erau un cuplu) și s-a pregătit să urce în autobuzul care se apropia. Bătrânelul nostru, cu zâmbet blajin, a pornit în ale lui. M-am speriat când am auzit o ciocnire, am ridicat privirea și l-am văzut lipit de un tânăr care alerga să nu scape autobuzul. Fața bătrânului a rămas în continuare blajină, l-a dojenit cu privirea și cam atât. Dar, imediat după ciocnire, am auzit un alt zgomot. Au căzut ochelarii de soare din buzunarul băiatului. El avea căștile în urechi și un țel precis, să prindă autobuzul, restul a lăsat pentru altă dată. Doar atunci am văzut îngrijorare pe chipul bătrânului. L-a prins de mână, cu o iuțime ce m-a surprins, i-a spus cât a putut de tare :,, băiete, ți-au căzut ochelarii!,,. Cred că momentul ce a urmat a fost punctul culminant al zilei de ieri, sau poate a întregii săptămâni. M-a pus mult pe gânduri. Băiatul, cu foarte multă aroganță, l-a îndepărtat, ducând privirea demonstrativ în partea opusă, transmițând dispreț și un fel de jenă că a fost atins. Evident nu și-a scos căștile să asculte ce i se spune, poate luându-l drept cerșetor, l-a dat la o parte cu mâna și a plecat. A plecat în fugă și a urcat în autobuz. Bătrânelul meu a rămas trist, poate trist pentru toată ziua, poate pentru mai mult timp. Numai Dumnezeu știe care durere era mai mare, cea fizică sau cealaltă… Un lucru e cert, această scenă se repetă și se tot repetă în viața fiecăruia dintre noi, nu doar o dată. Ajutorul poate îmbrăca diferite forme. Dumnezeu, ca și bătrânelul din povestire, e gata mereu să ne ajute, să ne tragă de mână. Orbi și aroganți suntem noi, cei ce ne punem țeluri de nimic, alergăm o viață pentru a le atinge, uitând să fim oameni și pierzând poate ceea ce are cu adevarat valoare. alb negru2

p.s.  ochelarii au fost ridicați de un alt bătrânel, care nu era cuminte și curat, care nu a alergat după băiat să îl prindă, dar i-a șters de pantaloni și i-a pus în buzunar

Anunțuri

2 gânduri despre „BĂIETE, ȚI-AU CĂZUT OCHELARII!”

  1. Poate că asta mă şochează şi pe mine de ceva vreme, neruşinarea tinerilor faţă de bătrâni. Chiar voiam să scriu câteva idei despre ce am observat în Anglia cât am stat acolo. Au o educaţie care obligă pe fiecare să spună „mulţumesc, te rog frumos, tu primul!, îmi cer scuze”.
    Eu le foloseam şi prin România, pentru că aşa am descoperit că este bine, ..dar mă simţeam privit ca un lunatic. Acolo m-aş fi simţit rău să nu vorbesc aşa. Şi, parcă, tot mulţumind mereu, spunând mereu ‘te rog’ ajungi să fii mai puţin egoist, mai senin. 🙂

    P.s. Chiar eram curios ce a făcut cu ochelarii:))

    Apreciat de 1 persoană

    1. ochelarii, acum, se zbenguie pe un alt nas 😀 , pana la urma asa ii trebuie. ceea ce am redat in cuvinte, e putin pe langa ce a transmis cu gesturile lui, celor din preajma. Eu sunt mai batausa, cu greu m-am abtinut :))
      Cat despre cultura, vai de capul nostru, neam strabun, cu atata istorie in spate, cu o cultura atat de bogata, dar pierduta pe undeva, prin generatiile trecute. Romanul e printre putinele natii care mai e in stare sa simta cu sufletul, dar nu vrea…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s