pe undeva prin gol…

dorul1Tăcerea naște…

naște izvoare de slove ce nu-mi aparțin

și moare…

moare în golul haotic-absurd.

Nu aleg nimic.

Da! Sunt mreji și capcane!

Rechem tăcerea,

o rog să învie, să-mi fie doar mie

pilon de credință.

Tăcerea mă-nalță.

Nu-mi trebuie gânduri pocnite și sparte.

Văd liniștea cu ochiul urechii.

Îi văd strălucirea, pleoapa îmi saltă.

Atunci intru-n mine.

Acolo-mi e bine. Acolo-s acasă.

Nici singură nu-s, nici cu cel ce nu-i pasa…

Acasă…

Îmi umplu desaga cu liniște bună

și mă întorc să-mi fac slujba,

în golul cu sensul pierdut,

cu furtună…

Tânjesc, dar înghit cărămizi sparte-n față

doar să mai rămân,

căci viață am dat și-am semnat, și-am jurat

să îi țin în viață.amorteala1

pe undeva prin gol... VINERI, 25 septembrie, 2015

Anunțuri

Un gând despre „pe undeva prin gol…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s