COCOSUL FARA CAP

In curtea unui gospodar
Isi ducea traiul un cocos,
Ce erudit era in meseria de-a canta.
Ba, dupa toate,
Si laudaros de fire.
Cum ca tot timpul,ce trece si ce vine,
De-al lui cantat se tine.
Si vai de toata omenirea
Caci ar fi noapte fara zi, de nu i-ar aminti,
El, diminetii sa revina!
Si-asa convins de a sa maretie, porni mandru sa cante,
Pan ce cantatu-i odios
I-a scos pe toti din fire.
Inlocuit a fost c-un alt cocos,
Ce nu stia de fala.
Iar el, parlit si jumulit,
A nimerit in oala

Morala-i clara…;)

iunie, 2009

Lasă un comentariu