Copilul care nu zambeste

„Copilul care nu zambeste”
Asa ii spun cei ce-l cunosc.
Mai simte inca al lor miros
Si inima inca-i tanjeste…
***********
Avea doar trei ani rasfatati.
Copil dorit, iubit, vioi,
Gusta in plin viata de Rai
Cu-ai lui parinti de griji uitati.

Vedea ades in jur ochi tristi,
Dar ii credea din alta lume.
Zilele lui earau doar bune.
I se pareau niste artisti.

Pana-n acea zi zbuciumata
Cand l-a trezit un zgomot surd.
Manat de-un sentiment absurd,
A dat peste o vaza sparta.

Iar dupa colt, intinsa jos –
Bunica, telefonu-n mana.
Credea ca-i un joc de rutina.
Radea, strigand-o zgomotos.

Dar… de ce buni nu raspunde?!  😦
„Gata, bunico, nu mai vreau!”…
Intr-un tarziu, ca dintr-un hau
Si-a revenit, nu stia unde-i.

L-a strans la piept, obraji udati
De-un plans de mama ce NU POATE,
DAR TREBUIE sa isi ingroape
Copiii, tocmai decedati.

Cine sa-l faca sa-nteleaga,
Ca e de azi copil orfan.
Nu mai e visul diafan
In care se scalda odata…
***********
Inca ii mai asteapta-n prag,
Chiar de-au trecut trei ani PREA lungi.
Nu plange, doar inalta rugi,
Pentru parintii lui cei dragi.

Copilul care nu zambeste…copilul care nu zambeste1

(bazata pe un caz real)

Anunțuri

2 gânduri despre „Copilul care nu zambeste”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s