Arhive etichetă: iubirea

Simt nevoia să spun asta….

Tu eşti cel ce mă trezeşti. Cu tine îmi încep ziua. Atingerile tale mă răsfaţă, transformând fiecare clipă ce o petrecem în doi, în momente sublime ce îmi crează dependenţă. Te doresc în orice moment al zilei, mai ales înfruntând apăsătoarele amezi toride… Atunci, fără tine, mă simt atât de singură şi îmi lipseşti atât de mult!!!!

Şi aştept cu nerăbdare seara, să mă las mângâiată de alintul tău, ce îmi alunecă în jos pe corpul nud, plelungind intenţionat timpul ce îl petrecem împreună.

Nu îmi imaginez viaţa fără existenţa ta! Nu aş putea trăi fără tine, fără tine, DUŞULE!!! 😀luna-02_thumb[5]

 

Cam atât pentru astăzi, aaahaaa haa haa haaaa!!!! :))))))))))  :))))))))))

GÂND LIRIC (meditaţie)

M-am surprins făcând baie…

În marea gândurilor 

Ce căutau în trifoi a 4-a  petală.

Le-am sărutat pe obraz

Şi le-am LĂSAT să plece.

Am alergat pe câmpul cu puf de păpădie

Fredonând melodia inimii

Şi umplându-mi plămânii

Cu liniştea primăverii netrăite.

I-am făcut programare pentru ACUM.

Gonesc semnele fatidice.

Mă repar, mă îmbin, mă purific…

Sunt doar eu cu respiraţia.

Sunt acasă!

13001112_814591188673517_2442905186998304292_n

GÂND LIRIC, I.M   deja 29.06.16

Scrisoarea-nchipuita, intre ieri si maine

Priveste-ma si taci!
Decat cuvinte coapte, vanilate,
Prefer la mic dejun – ecou inchipuit!
La pranz o scuza ce ti-o nasc,
Sa fii mai maine decat ieri…
Si-o ALTA ZI la cina.
Iar seara…
Lasa-ma sa imi scald corpul
In siguranta mea
Ca reusesc sa iti imbrac tacerea
In ce vreau eu!
……………………..
Dar…nu! Nu vrei…?
DE CE SA MINTI?
De ce TE minti?
Hai, urmareste-mi glasul si uitarea
Si goliciunea vorbelor absente.
Iar porumbelul ce purta rabdarea
Se plimba fara pene.
Cumpara-ti altul!

I. M. 19 dec. 2015 

Tradat

In aplauzele genelor de vis-a-vis, te ridici si pleci. Cuvintele ei iti rasuna repetat in cap, transformandu-te intr-un ghem de reflexe. Viata s-a oprit!Te simti invins si cusut in piept cu ata sangeranda, dar alegi sa o lasi libera, in cadere sau cum o vrea. Nu te intereseaza ce va fi maine, va fi cu el sau singura. Nimic din toate astea nu mai conteaza. Pacea intre voi nu are viata decat la distanta. Pleci. Coarda ce va lega candva e acum funie de intins rufe.

Ti-ai adunat cate ceva de prin casa si cauti usa. Iesi. Privesti in spate si iti rogi sufletul sa te urmeze, dar il vezi ranjind tradator. Mai ramane acolo unde isi aflase linistea si te lasa complet singur sa infrunti povara noptii si a pieptului sfasiat de durere. Inca nu stii cum vei reusi sa fii fara ea, nu ai habar cum vei respira aer nedublat cu parfumul ei ce il simteai pana in crestet. Te agati de sperante. Iti compui iesiri din labirint si scheme de bataie, stiind ca te vei bate cu tine insuti. Oare cum va fi? Cu cine sa vorbesti? Pe cine sa suni la ora asta? Traiesti o singuratate pe care nu o suporti. Esti chiar singur…Rogi Cerul sa te lase un pic la butoane. Daca ai putea sa pui capat la tot sau macar o pauza

Ai obosit de intuneric, si mai e atat de mult pana dimineata…

08.05.16 I.M

INCET

Iti desenez hotarul, cotropindu-l.

Reinventez alintul, complet stangaci

Ca vantul ce-ar strabate codrii dorului…

Semnez cu numele tradus in graiul spicelor

Ce vor sa se mai coaca.

 

Voi fi o sperietoare pentru ciori

Si hoti de vise.

Voi fi un stol de ploaie si o raza calda,

Voi incerca sa fiu…

 

07.05.16  I.M

 

 

PERFECT COMPUSA

Mi-acopar ochii ca sa vad lumina
Si campul, radacina ce-mi hraneste…
Vorbesc cu timpul.
Povesteste, fara grai,
Ca port lentila stramba, perfect compusa-
Ca viul trai,
Ce-acoperi prezentul si se duse.
Zaresc un nai si ma incant,
Ascult si ma alint cu nota-i calda,
Nici joasa, nici inalta.
E calda!
Ma vede timpul si ma iarta,
Iar eu il las sa plece.
Nu caut sa-nteleg perfectul simplu,
Dintr-un perfect compus de sentimente…
Nu vad absentul.

Perfect compusa, I.M. 20. 04.16

Mânia unei femei singure

-Femeie, de ce eşti singură?

-Păi, cu cine să fiu!?

-Eşti frumoasă, eşti tânără, iubeşte şi lasă-te iubită!

-Nu am pe cine…

-E imposibil! Cu siguranţă roiesc bărbaţii în jurul tău, iubeşte unul dintre ei!

-Unul dintre ei zici… ? Oare pot porunci inimii? Crede-mă, nimic nu e mai pustiitor decât o inimă fără dor. Nimic nu e mai greu decât singurătatea şi lipsa unei mâini care să îţi mângâie obrazul. Dar, totodată, nimic mai urât şi mai scârnav decât cuvântul mincinos, or inima mea nu le mai suportă. Mai bine singură!

-Dar nu sunt toţi la fel! Nu toţi mint.

-Da, nu toţi mint. Dar nu toţi roiesc în jurul meu. Şi, poate nenorocul mă face să mă transform în pradă, mai apoi marfă, după aia farfurie si saltea. Şi oricât de nemincinos era iniţial, vine vremea când începe să le toarne, pentru a păstra aparenţele cu care m-a cucerit. Toarnă şi toarnă, nu se mai opreşte. Eu mă lepăd de minciuni, lepădându-mă de el. Şi iar singură. Şi îmi pare atât de dulce singurătatea, atât de odihnitoare… Până înţeleg că nu e chiar aşa şi plâng, plâng în mine, să nu afle nimeni, căci e ruşine să plângi din nevoia unui bărbat alături. Ce femeie e aia ce caută un bărbat!? E ruşine!

-Nu este adevărat! Cine ţi-a spus că iubirea-i ruşinoasă?

-Educaţia pe care am primit-o. Şi interiorul meu care mă ceartă că nu e aşa cum trebuie. Vreau ceva sănătos, fără  să închid ochii la vitaminizările lui din exterior, sau dorinţa de a perfuza pe una şi pe alta. Am obosit să fiu eu cea ce pictez inimi din nou şi din nou, iar el zăvoare şi zâmbete meschine. Mai bine singură!

-Acum, că te privesc, nu pot spune că îţi e bine… Nu îţi e bine deloc!

-Nu îmi este, dar…e ruşine să plâng…

iubirea

NEÎNŢELEASA

cropped-sfarsit3.jpg

Trăiesc în vis şi dorm aievea

Pătez obraji cu adevăr…

…ce se vrea spus.

Şi-mi iau ocara.

Mă pierd, dar mă renasc

Cu fiecare duş din cer

Şi setea de frumos.

Mă cuibăresc în palma vremii

Şi-aştept strigarea.

Dar n-am un nume…

Poate-i pierdut pe sus,

Prin cele nouă vieţi din zare.

…sau şters de ploaie…

Nu am un nume!

miercuri seară, 24. 02. 16

 

…pe note

Destinul, ca o partitura,
Nu inceteaza sa uneasca note.
Leaga destine.
Le inalta pana la un SI turbat,
Lasandu-le sa cada-n DO.
Si le abandoneaza-ntre octave…
Le uita.
Sau…se poate ca-l distreaza agonia.
Destinul face glume pe silabe!
Cand te invita la un vals,
Faci singur pasii.
Traiesti un joc
Pe notele ce le incheaga.
Destinul e o melodie?
E muzica ce-acum o scrie?
Sau e deja pecetluita
Cu note-ntregi si cu optimi?!

IL VREAU IN ALB!
Sa pot sa-l scriu.

Destinu-i viu?
EU SUNT MAI VIE!!!

…pe note, 03 decembrie, 2015FB_IMG_1449065373591

Nectar de iris

Un veac durează despărțirea, când nu-ți văd ochii,

când nu-mi hrănesc iubirea cu o șoaptă,

o vorba vitregă, uitată

ce o înghit cu porii.

Un veac colind tot universul

și caut sa aud strigarea-ți,

să îți simt pulsul,

să îți gonesc uitarea cu surâsu-mi,

fără abisuri ce te îneacă.

Iau veacul să îl sparg în stele,

să te sărute doru-mi

zi și noapte.

Te fulgeră iubirea îndrăzneațăiris

și îți adapă gândul cu cuvinte

ce le vei spune-n șoaptă

hrănind iubirea-mi,

luând-o în brațe…

Un veac durează fericirea.