FRUCTUL IUBIRII IMPOSIBILE:un ram din ARBORELE NEAMULUI (adevărat)

Totul s-a întâmplat până în Primul Război Mondial.

Ana era o tânără puțin trecută de 18 ani. Copila, crescută la țară, a început să muncească de mică. La 8 ani a cunoscut toate muncile de câmp. Era gospodină de când a prins-o mama cum cocea turte singură, nu avea nici 6 ani împliniți. Cu toate acestea, era printre primele fete din sat la frumusețe și modestie. Era râvnită de toți flăcăii, dar și pețită de cei gata de însurătoare. Ana însă nu se grăbea. Simțea că altceva o așteaptă. Era sigură că inima ei bate pentru o iubire deosebită. Ignora rugămințile părinților de a accepta să se mărite. Era conștientă că după 20 de ani va fi fată bătrână și că nu o va mai lua nimeni, dar a preferat să-și asculte inima.

După cum se obișnuia, toți cei trecuți de 16 ani, puteau să intre în slujbă la boieri. A mers și ea să se angajeze la Cucoana din ,,vârful dealului,,. Era perioada când moșierii dețineau în mare parte pământurile. Cucoana, căci așa era numită de localnici, era o ,,domnișoară,, trecută de prima tinerețe. Era nevoită să gestioneze singură muncile pe aproximativ toate lanurile din apropiere, așa cum familia ei locuia pe undeva prin Kiev. Aveau cirezi imense de vite, livezi și vii, herghelii și hambare. (Cei care erau în viata când eu eram mică, mi-au povestit personal despre ea, despre cucoana. Mi-au spus și despre frumusețea ce se găsea în curtea ,,castelului,, Au  trecut anii, dar încă se mai vedeau stâlpii de la întrarea în curte și 2 copaci care creșteau pe lateral. Copacii au fost botezați de localnici „La cucoană”. Erau un punct de reper.).  Era o femeie bună, dar frustrările din cauza singurătății și lipsei unui partener de viață, îi alipeau la caracter trăsături de viperă. Impunea mai mult frică decât respect.

Ana era gata să facă orice muncă, dar chipul ei curat și agerimea minții au ajutat-o să obțină o slujbă bună și bine plătită. Era garderobiera cucoanei. Nu doar avea grijă de ținuta ei, dar  o ajuta și să se aranjeze. Era nespus de fericită. Pe ascuns proba rochiile ce-i plăceau. Se răsfăța cu tratamentele pentru ten și corp. Primea și obiecte de valoare, pe care le păstra ca pe ochii din cap. Avea impresia că lumea din sat o privea altfel.

Fără voia ei, se distingea în rândul celorlalte fete. Pielea ei, și așa frumoasă, acum era nebătută de vânt și soare. Era altfel.

Cucoana avea un frate. În sat era numit ,,kneaziul Kazemir” (în traducere din rusă, „kneazi” ar fi însemnat boier sau ceva de viță înaltă). Trecea rar de tot să-și viziteze sora, deși era și el moșier cu drepturi. Viața de sat îl deprima. Era pe de o parte intelectual școlit prin cele mai prestigioase școli ale timpului, pe de altă parte un șarmant care cunoștea despre o femeie mai multe lucruri decât avea nevoie un bărbat obișnuit. În acea primăvară, împins de niște obligații funciare, era nevoit să stea mai mult. Se gândea cu groază că s-ar putea să rămână în acest colț uitat de viață poate chiar și o lună întreagă! Prima săptămână a trecut cu nervi. Măsurătorile, hârtiile, martorii și organele competente i-au dat mari bătăi de cap. Nu vedea și nu auzea nimic în jurul lui. În schimb, era văzut de toată lumea. Evident l-a văzut și Ana.

Momentul când l-a zărit a fost ca un trăsnet. Avea senzația că a reîntâlnit un om drag sufletului ei. Dorea să zboare s-l îmbrățișeze. Acel sentiment o speria. Scrâșnea din dinți și încerca să se controleze. Știa de la stăpână  ce program are și făcea tot ce putea să se furișeze pe aproape. Avea nevoie ca de aer să îl vadă. Dar trebuia să o facă pe neobservate. Fără voia ei, rămânea cu privirea la el și…inevitabilul s-a produs. Privirile li s-au întâlnit. El avea în mană hârtiile la care lucra. I-au alunecat pe jos. Ana s-a speriat. Inima îi bătea ca o pasăre nebună închisă în colivie. A fugit din fața lui liniștindu-se cu greu. Câteva zile în șir l-a evitat cât a putut. Culmea că nu prea reușea. Îi apărea în calea când îi era lumea mai dragă. ana2Acum sentimentele ce i le purta, gândurile pe care le plămădea în fiecare seara înainte de somn, o trădau. În prezența lui roșea și devenea neîndemânatică, mai ales când simțea privirea lui apăsător de chinuitoare. Dar era un chin de care a devenit dependentă. Avea nevoie de prezența lui.

Timpul trecea. Jocurile mute și mesajele non verbale dintre ei au ajuns la apogeu, până au devenit insuficiente. Împinși de criza de timp, așa cum luna era pe sfârșite, s-au ciocnit, poate întâmplător poate nu, într-n colț de odaie. Iubirea dintre ei trebuia să-i unească. Era ca un foc ce avea nevoie de oxigen… S-au iubit ca doi adulți. Lipsa ei de experiență și firavul freamăt hrănit de frica de necunoscut l-au cucerit. Și-a pierdut mințile. Nu mai vroia să plece. Căuta motive să rămână și a rămas. Dragostea dintre ei nu putea trece neobservată. Arunca scântei oriunde se întâmpla să fie prezenți. Cucoana, împinsă de statut, a fost nevoită să îl tragă de mâneca. Satul șoșotea. Era pătată demnitatea de familie nobilă. Dar nu se putea opune. O iubea cu adevărat, o dorea doar pentru el. Au continuat să se întâlnească în ciuda vorbelor și amenințărilor.  Dar cel mai neputincios s-a simțit când a aflat că era însărcinată. Atunci a fost momentul când, pentru prima dată, a regretat că nu e un țăran simplu. Poziția pe care o avea și legile nu îi permiteau să ia deana3 soție o fată de sat. A avut loc o adevărată luptă în interiorul familiei. Au încercat să-l convingă să facă cumva să scape de copil. Atunci a cedat și a cerut sa-i fie lăsat copilul să trăiască, în schimbul plecării lui din localitate. Copilul lor trebuia să se nască!

Ana a fost rugată să plece de la moșie. Întregimea sufletească pe care o trăiau când erau împreună, s-a năruit. Brusc au dispărut culorile, zâmbetele, motivele pentru a mai trăi. Kazemir nu o putea lăsa de izbeliște. Maturitatea lui i-au calculat Anei toate viitoarele zile. Pentru a o scuti de batjocora lumii, i-a organizat o căsătorie cu un băiat bun. I-a asigurat un trai decent ei și celorlați copii pe care i-a avut, pentru tot restul vieții. Fiul lui însă a avut parte de lucruri mari. I-a fost supravegheată creșterea. A mers la școli bune, a studiat dreptul. Asta pe timpurile când cu greu, doar unii, reușeau să facă 4 clase! A fost cel mai cunoscut om din sat și împrejurimi. Pentru tot restul vieții a deținut funcții fruntașe.

…Ana a îmbătrânit. I-a fost scris să ajungă la bătrâneți, spre deosebire de Kazemir, care a suferit exilări, desproprietăriri și un sfârșit sinistru prin închisorile politice. Nu se cunosc amănunte despre alte eventuale întâlniri dintre ei doi. Iubirea lor însă a fost trecută din gură în gură, de-a lungul generațiilor… până a ajuns la mine, o mică strănepoată a Anei şi al lui Kazemir, poate nu întamplător! Poate pentru a o duce mai departe…ana4

…fărâmituri din timp, 30 septembrie 2015

P.S. Varianta originala am auzit-o, pentru prima data, din gura unui om de 90 ani, staretul bisericii din sat, cand aveam in jur de 12-13 ani. A tinut sa imi povesteasca. Ulterior am scormonit in memoria altor persoane apropiate, pentru detalii. E o poveste care pe mine m-a fascinat…

Anunțuri

6 gânduri despre „FRUCTUL IUBIRII IMPOSIBILE:un ram din ARBORELE NEAMULUI (adevărat)”

    1. Da, de acord! Eu am fost impresionata cand am auzit-o, chiar daca aveam vreo 12 ani. Si cel ce a povestit, nu m-a menajat deloc 😀 Era un nene trecut de 90 de ani, care mi-a povestit agale totul, de la cap la coada. Era staretul bisericii. Cunostea povestea foarte bine.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s