CEARTA VECINILOR DE BLOC – povestire comico-dramatico-reală

Ce, nu e bine să trag cu urechea? Păi am tras și cu ochiul… 😀

Vecin ca al meu nu mai are nimeni, decât eu și…un sfert din Constanța. Când deschide gura, își face auzită prezența de la Cireșica la Brotăcei. Mi-a fost greu să mă acomodez la început, dar acum e parte din decor, și el, dar și câinele. Câine mare și fioros, cu timpul am ajuns să-l salut :,,ce mai faci câine?,, După care îl și mângâi pe cap, mai mult de ochii lumii. Să fac impresie de om puternic, în stare să domine o așa namilă, în realitate îmi mușc buzele de frică când îl văd. Dar, să nu ne abatem de la minunatul vecin, prezența căruia, mereu, îmi provoacă un chef de…RÂS :)))

E un nene trecut de 60 de ani, nu gras, dar dă senzația de rotund, din cauza gâtului lipsă. În rest om ca oricare, puțin albastru de la alcoolul pe care îl consumă, dar stăpân pe el. Cu alte cuvinte, unul obișnuit, dacă e să nu luam în trambitoiulcalcul VOCEA. Oameni buni, nu am mai auzit o așa voce. Zici că umblă cu boxele după el, vai de capul meu.  Vecinele ii zic NEBUNUL :))), căci ghinionul lor, are apartament la parter, cu geamurile spre curte. Și e mereu prezent la geam. Vede tot, aude tot, comentează tot :))

Într-o dimineață, puneam ceva la uscat și am scos capul afară, să văd cum e vremea. ,,Trâmbițoiu,, era și el la geam, striga la un trecător: ,,ce faci bre? treci pe la mine!,, Omul, mai ducea și plase cu cumpărături, se întoarce din drum, se apropie de geamul lui și îl întreabă ce vrea, asta îi răspunde: ,,vino să-ți dau m…ie … ha ha ha,, Săracul a plecat, scuipând și pomenind-o pe bunica (,,mama măsii de nebun care ești,). Na, a făcut și el o glumă…. 

Seara trecută, după ce s-a lăsat liniștea, îi aud vocea, în duet cu o alta de femeie. El se apară, ea îl certa. El – cel atacat, ea – cea care atacă. M-am mirat, știindu-l atât de buclucaș, îmi imaginam că e mai violent, dar nu era. Ea țipa că a dat banii pe ceva prostii, el îi spunea:,, iar zici tâmpenii,,. Ea țipa, el în eschivă, ea țipă, el…tace, ea țipă, el……………………………………………… …………………. …………….. …………………………………………………………………………………………el începe să cânte ,,TRAAAAAAA  LAAA LAAAAAA; TRAAAAA LAAAA LAAAAA; TRAAAAAA  LAAAA LAAAA, tare cât îl țineau plămânii :)))))))))) Geamul era deschis, draperiile strânse. Am avut parte de o secvență de teatru natural ca mama. Evident, mult iubita lui nevastă, nu a avut decât să se retragă păgubașă. Cine să îl cunoască mai bine decât ea?! La bine și la greu, până la moarte.  (pană la moartea cui?)

p.s. acum scriu și îi aud vocea, voce care mă inspiră :))) Nu am încotro, dacă nu e acasă să îl aud din fața blocului, atunci e la fi-su, care stă la parterul blocului în care stau eu, și îl aud din spate. E prezent peste tot, mai ceva ca vocea conștiinței.

p.s. 2 de Paște au pus masa afară, au avut oaspeți, cu aceleași calități vocale. Au ajuns la niște dezbateri în privința lui Traian și Decebal. Toate blocurile din preajmă au asistat, în grup și fără voia lor,  la prelegeri de istorie. Dar despre asta, alta dată. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s