TRECUTUL NU MAI ZACE-N NOI

Trecutul nu mai zace-n noi, Căci ni-e rușine ca de zoi, De timpul când, pe vânt și ploi, Munceam pentru un ban sau doi Flămânzi și goi. Ne bucură acel avut, Ce-n buzunare abia încăput, Îl dăm pe orice fleac văzut, Zici, să nu fii ca la-nceput Murdar și slut. Și renunțăm a ne gândi

de aceea e vară…

E vară, îmi pare, afară Și ce, dacă-n mine-i pustiu… Și-o criză de viață-i în mine, Și-mi pare nud sufletul meu. E vară, eu tristă și mută C-o inimă – stup de albini. Și ce dacă miere am multă, Când sute și mii am de spini? E vară, iar ochii de gheață,  De frig, de

…sensul

stau, urmărind prin geam, mersul necunoscut al altor vieți cât de străine îmi par și împlinite fără vre-o neplăcere…din care am eu, nu doar în minte întind mâna prin oberliht și pipăi aerul ce-i cald și moale încerc să prind în palme o rază ce, bătrânul soare, o dăruie din milă perind cu ochii cerul

Sfârșit

Cand pe-ale mele gânduri tăcerea lin coboară Și noaptea, revenită, larg haina își desface, Din nou dorul îngână acea cântare sacră Ce taie și brăzdează în inima ce tace. Și iarăși reînvie, demult uitate, clipe, Și reîncerc s-adun momente-nprăștiate, Până se face noapte și-ncep în somn să picur, Până stropii de ploaie mă fac să

GÂNDUL RĂU

Gândul meu, bătut de brumă, Drept ca funia în sac Fără voie iar răsună Și-mi dă viața peste cap. Îi arunc în ochi ocara Și-l înghesuiesc la loc, Până când dă primăvara Și mă prinde iar în joc. Potolit de mintea clară, Se retrage undeva, Unde stă si-așteaptă vara Când în floare iar va da.