Trecutul nu mai zace-n noi,
Căci ni-e rușine ca de zoi,
De timpul când, pe vânt și ploi,
Munceam pentru un ban sau doi
Flămânzi și goi.
Ne bucură acel avut,
Ce-n buzunare abia încăput,
Îl dăm pe orice fleac văzut,
Zici, să nu fii ca la-nceput
Murdar și slut.
Și renunțăm a ne gândi
Că se apropie o zi,
Când ce avem nu va mai fi,
Că singurul prieten ,,viu,,
Va fi-un sicriu…
E vară, îmi pare, afară
stau, urmărind prin geam, mersul necunoscut al altor vieți
cât de străine îmi par și împlinite
fără vre-o neplăcere…din care am eu, nu doar în minte
întind mâna prin oberliht și pipăi aerul ce-i cald și moale
încerc să prind în palme o rază ce, bătrânul soare, o dăruie din milă
perind cu ochii cerul rece si-atât de adânc, fără hotare
imi vine în minte visul de aseară în care în zbor il străbăteam
fără aripi.
cobor privirea spre pământ, spre tot ce sare verde-n ochi
care mai ieri era NIMICA, dar azi e VERDE
și, iarăși, gândul e rup de-un strigăt de afară, urmat de-un hohot…
da, altfel înțeleg ei viața, dar trec prin ea mai bine.
mă trec prin sită întrebări turbate, urmate de răspunsuri fară sens, sau cu prea mult sens
și înțelesuri amestecate.
Sunt clipe când ies din această lume și privesc totul de afară
întreb de ce există viața
rog să mi se mai lămurească unde-i firul, ce prins se cere
SĂ îmi strecoare un sens al vieții
Cand pe-ale mele gânduri tăcerea lin coboară
Și noaptea, revenită, larg haina își desface,
Din nou dorul îngână acea cântare sacră
Ce taie și brăzdează în inima ce tace.
Și iarăși reînvie, demult uitate, clipe,
Și reîncerc s-adun momente-nprăștiate,
Până se face noapte și-ncep în somn să picur,
Până stropii de ploaie mă fac să uit de toate.
Adorm într-un somn veșted și fără semn de viață.
Doar picuri în fereastră continuă să bată.
Ce-a mai rămas în minte, voi înșira în rânduri,
Dar nu acum, ci mâine, oricum afară-i zloată.
Adorm și îți văd chipul, ce-i prigonit de mintea-mi.
Doar în acele clipe mai cred, copilărește,
Că ce trăiesc în vise, cu mine se petrece
Și c-a mea fericire la nesfârșire crește.
Sfârșit de poezie, de gânduri multe-n rânduri.
Sfârșit de-o zi trăită, ce a lăsat pe față
Înc-o adâncitură, un semn de zile ,,bune,,
Sfârșit, iata, de plaoie. Poate sfârșit de viață…
29 august, 2005 (și aceasta este una dintre primele mele poezii)
Gândul meu, bătut de brumă,
Drept ca funia în sac
Fără voie iar răsună
Și-mi dă viața peste cap.
Îi arunc în ochi ocara
Și-l înghesuiesc la loc,
Până când dă primăvara
Și mă prinde iar în joc.
Potolit de mintea clară,
Se retrage undeva,
Unde stă si-așteaptă vara
Când în floare iar va da.
Și-mi rămâne doar să-l secer,
Să nu facă seminții.
Căci ce poate fi mai groaznic,
Decât gânduri rele, mii…
