PERFECT COMPUSA

Mi-acopar ochii ca sa vad lumina
Si campul, radacina ce-mi hraneste…
Vorbesc cu timpul.
Povesteste, fara grai,
Ca port lentila stramba, perfect compusa-
Ca viul trai,
Ce-acoperi prezentul si se duse.
Zaresc un nai si ma incant,
Ascult si ma alint cu nota-i calda,
Nici joasa, nici inalta.
E calda!
Ma vede timpul si ma iarta,
Iar eu il las sa plece.
Nu caut sa-nteleg perfectul simplu,
Dintr-un perfect compus de sentimente…
Nu vad absentul.

Perfect compusa, I.M. 20. 04.16

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s