Perlele lui CHRISTIAN

– Mami, să ştii, o să mă însor cu Alexia!

-Ah! Ea ştie?

-Încă nu…

-Şi nu crezi că trebuie să îi spui?

-Pentru ce, ca să strice tot!?

:)))))))))))))))))

(Din capitolul ,,nu suport oamenii negri,,)

Imediat ce s-a trezit, privind cu ochii somnoroşi:

-Te faci din ce în ce mai neagră, mami, şi nu îmi place.

-Ştiu puiule, dar…soarele ăsta, poate mă iubeşte prea mult…

-…cred că…cu cât te va iubi soarele mai mult, cu atât eu mai puţin!

:)))))))))))))))))

Pe aceeaşi temă, pe stradă:

-Am vazut o femeie cu părul roşu, ai văzut-o şi tu, mami?

-Da, ţi-a plăcut?

-Mi-a plăcut! Cred că şi tu ar trebui să îţi faci ceva cu părul.

-Puiule, roşcată sau blondă, cum îţi place ţie, nu pot să mă fac.

-Ba da! Îţi scoţi culoarea din părul tău negru (pronunţat cu mult dezgust) şi dai şi tu cu ceva ca lumea..

:)))))))))))))))))

Vine la bucătărie, în timp ce gătesc:

-Ce faci, mami, de ce baţi aşa?

-Face mami şniţele, nu vrei?

-Aaaaaaa..bine, bine, atunci bate!!!

:)))))))))))))))))

– Mami, ce număr de post am avut când am venit pe lume?

– Despre ce post vorbești? Care număr?

-Numărul pe care îl primim când ne naștem! Ce nu înțelegi?

– Te referi cumva la data în care te naști?

– Daaa, la asta mă refeream!!! Ce greu mai înțelegi oamenii! Nu se poateee….

:))))))))))))))))))

După ce a aflat că la serbare va fi – Motanul Încălțat:

-Dar motanul e un leneș 😦

-Poate e mai leneș, dar isteț, nu ai văzut câte năzdrăvănii a făcut pentru stăpânul lui?

– Bine, da…… Dar cum sunt șoarecii la gust? Nu cred că o să îmi placă… 😦

(a doua zi, după ce au făcut repetiții)

-Mamiiii! Nu avem căpcăun la serbare, nu va fi nevoie să mănânc șoareci!!! 😀 Acum îmi place să fiu motanul încălțat! 😀

:)))))))))))))))))))))

 

-Christian, să te speli pe mâini și pe față, că ai adunat toți microbii de pe topogane!

-Nu, eu mă spăl doar pe mâini, că nu m-am dat cu fața pe niciun topogan!

:))))))))))))))))


-Ce ai făcut de  ai fost pedepsit și azi la grădi?

-M-a pedepsit doamna, pentru că am întrebat-o dacă vrea bomboane. După ce mi-a zis că vrea, i-am zis că îi dau după ce se termină :)))))))))) (râdea)

-Puiule, eu cred că nu pentru asta te-a pedepsit….

-Da, am făcut altceva. cu adevărat grav. Am băgat-o pe asta cu bomboanele, ca să uiți tu ce m-ai întrebat la început…

:))))))))))))))))))


După un incident de la grădiniță, unde a lovit o fată:

-Să nu se mai întâmple să lovești pe cineva, mai ales pe fete. Fetele nu există pe lume ca să fie lovite. Trebuie să le protejezi, să ai grijă de ele, să le ajuți…

-Nu, eu am grijă doar de Alexandra și atât!

-Îmi place să aud asta, dar și celelalte fete și femei trebuiesc protejate, ajutate..

-Celelalte să se protejeze singure! Ce, eu am venit pe lume să am grijă de toate?!

:)))))))))))))


 

-Christian, dar ce s-a întâmplat că ai fost atât de cuminte azi la grădi?

-Așa am vrut eu, o dată sunt așa, altă dată altfel, ca să nu vă plictisiți!

:)))))))))))))


-Mă doare piciorul, mami!

-Dar de ce, puiule? Te-ai lovit la el?

-Cred că da, când am cazut pe gânduri…..:))

:)))))))))))))


Christian, în dialog cu el însuși:

-Bună băiețel, cum te numești?

-Christian Manu

-Vai, ce nume frumos, un nume de înțelept!!

:))))))))))


 Din relatările doamnei educătoare, care, urcată pe scară, pentru a aranja o decorațiune de primăvară, i se adresează:

-Christian, privește te rog dacă e bine cum am pus! Tu cu spiritul tău de artist, vezi altfel 🙂

-Nu, mai bine trag de scară, să vedem dacă ai să cazi…

-Nu, te rog, nu trage!!!!!!

-Pe bune trag…..

(sper că nu a tras…..) :))


-Mami, ghici ghicitoarea mea! ce crezi că voi fi când voi crește mare?

-Păi, nu ai zis că te faci doctor?

-Nuuu, doctor am fost deja, mă plictisesc să fiu mereu doctor……

:)))))))


Alexandra mânca un biscuit și cu cealaltă mână se juca în părul lui.

-Mami, crezi că Ale se va sătura cu biscuitul ăla?

-Vom vedea, de ce întrebi?

-Mă tem că are poftă de părul meu și o să mi-l mănâncee (râde)

:))))))))))


-Mami, citeste-mi din cartea asta, cred ca e interesanta!

-Nu poate mama acum, de la raceala asta mi s-au inflamat ochii, nu vad bine.

-Pfff, nu se poateee! Acum esti si chioara…

:)))))))))


-Christiane, nu mai fa galagie ca ma doare capul!

-Dar ce vreme e in intestinele tale?

-Cum adica ce vreme este in intestine?:)Ce intrebare mai e si asta?

-te doare capul, pentru ca iti bate vantul in burta.

:)))))))


-Nu da, copile, cu mingea in pereti, avem vecini!!!

-Lasa-ma in pace, vreau sa ma simt si eu ca acasa!

Si, in timp ce batea in continuare mingea, repeta incet: „simte-te ca acasa, trebuie sa te simti ca acasa…”

:)))))))



A luat o piesa de puzzle in mana, a dus-o la spate si a zis:

-Ghici ghicitoarea mea: e mica, colorata si ii place Alexandrei sa se joace cu ea.

-Cred ca e o jucarie micuta.

-Ai o fantezie buna, dar la ghicitori esti…salata :))

:))))))))


Christian, abia trezit, o priveste pe surioara lui si spune:

-Mami, de ce ai trezit-o pe Ale? Nu am vorbit aseara ca o vom lasa sa doarma mai mult?

-Nu eu am trezit-o, puiule, s-a trezit singura.

-..(tacere)…nasul tau nu ma e la forma lui initiala, cred ca ai spus o minciuna…

:))))))))


Alexandra plangea, Christian ia suzeta, i-o indeseste  in gura si zice:

-Ia-ti minunatia asta care te face sa taci si nu mai scoate niciun sunet! E luni, am atatea ganduri…

:))))))))


-Vreau sa incep mai repede sa colorez, vreau acum!

-Christiane, ai rabdareeee!

-Rabdarea nu e deloc distractiva..

:))))))


-Mami, cand ma uit in jos imi vad picioarele. De ce, cand ma uit in sus, nu imi vad capul?

:)))))


-Azi, la gradi, cand ne-am culcat, am luat-o de mana pe o fetita si am stat asa pana ne-am trezit.

-Si ei i-a placut?

-Da, i-a placut, s-a indragostit de mine, prin somn…

:)))))


fiul meu, cu lacrimi in ochi:

-Mami, promite-mi ca nu o sa imbatranim si nu o sa murim niciodata, promite-mi!!!

-Nu iti pot promite asta, dar iti primit ca daca vom avea grija unii (aratand in acest timp cu mana spre mine) de altii (aratand cu mana spre el) atunci vom fi cat mai mult timp impreuna.

-Atunci promite-mi ca nu vor imbatrani si nu vor muri ALTII!

:))))



 

„Mami, sa avem grija cum vorbim langa Ale, sa nu creasca si ea asa needucata ca mine”

:))))))))



Anunțuri

17 păreri la “Perlele lui CHRISTIAN”

    1. Le are, le are… 😀 de multe ori îmi e rușine în public, când mă ceartă el în felul lui și mă pune la punct, cu atâtea și atâtea argumente. Se întâmplă să aibă mai multă logică ceea ce spune el, decât ce încerc să îl învăț eu. Ce să le facem? Creiere noi, gândire noua 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      1. Întotdeauna mi-a plăcut logica unui copil. E cea mai bună, în orice situație, asta să fie clar. :)) Deh, nu putem fi la zi și să ținem pasul cu creierașele astea noi. Mai alergăm pe lângă ei, uneori degeaba. :))

        Apreciat de 1 persoană

      2. Greseala parintilor, uneori si a mea, e ca nu avem rabdare sa ascultam pana la capat ce vor sa spună, transferând totul la ,,prostii de copil,,. Pe asta îl deranjează, și are dreptate. Are prea multe de spus, iar eu prea putin timp sa îl ascult 😉 Meseria de părinte e cea mai complexă, dar și interesantă. Ți-o recomand! 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      3. Stai, stai, stai! :)) Nu-mi recomanda așa ceva de acum. Nu, clar. Nuuu! :)) Încă sunt copil, probabil mai copil decât un copil, ca s-o zic așa. Încă sunt neînțeles, încă nu am planuri de ălea mari, de oameni mari, cică. Sunt copil! :)) Să mai treacă 500-1000 de ani și atunci, consider eu, sunt gata să am moștenitori la fel de imortali ca și mine. :))

        Apreciat de 1 persoană

      4. Inspiră adânc, liniștește-te :)))
        Nu am vrut să te sperii 😀 Să știi, copiii implică responsabilitate, dar nu sunt saci fără fund, cum se spune. Câteva rânduri de haine și un pic de ciorbiță, sau și slănină cu ceapă, ce ce nu, le ajunge 🙂 E corect, nu te grăbi, dar dacă va da Dumnezeu, să nu fugi, vei crește de rând cu el 🙂 Nu e nimic mai frumos decât să vezi un pui din tine, care are zâmbetul tău, ticurile tale, mimicile, care are mersul tău 🙂 Va veni momentul, și vei înțelege.

        Apreciază

      5. Sunt conștient de asta. Știu ce implică să ai un copil, cu toate că nu am, cu toate că-mi doresc să am. Cândva, odată. Știu pentru că, na, sunt copil, sau mai bine spus, încă vreau să mă simt copil. :)) Cu timpul…cine știe? În viitor, zic eu, un mini-me o să-mi completeze scrierile pe blog. :))

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

cand am ceva de spus…

%d blogeri au apreciat asta: