Meniul ,,Oul,, (un mic strop de fericire)

Ce nu face o mamă pentru copilul ei?mama2

Azi m-am trezit cu o șoaptă în ureche: ,,’apte, mama…’apte,, Cea mică cerea lapte. Și era încă 06.00 dimineață. M-am ridicat, dar numai pe jumătate și am auzit o altă voce somnambulă: ,,eu vreau ouă, dar vreau ou ochi la felul întâi și la felul 2 să îmi faci omletă!,, Să mai zic ceva? :O Nu am mai zis nimic, nu cumva să se răzgândească, să îmi ceară și felul 3, cu ouă fierte…

Am încălzit laptele, am făcut ouă ochi, am făcut și o omletă, și am ieșit la balcon. A durat doar câteva minute. Când m-am întors, farfuriile erau linse, laptele băut, și eram privită de 4 ochi mulțumiți și sătui. Clipă care te face să înțelegi că ești mamă, că trebuie să fii în continuare, că trebuie să exiști. Acești ochi, care mă privesc ca pe un univers al lor, ochi care depind de prezența mea, ochi care au nevoie de mine.Copiii mei.

Anunțuri

39 de păreri la “Meniul ,,Oul,, (un mic strop de fericire)”

  1. Se spune…numai mama sa nu fii…cu toata ca eu cred ca merita sa TOOT fii mama. Cel putin asa se vede din „afara”.Exista satisfactii pe care le pot intelege , cu toate ca stiu, in privinta asta barbatii sufera de o infirmitate din…nastere. Oricum, „meseria” de mama este vocationala.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Merită, cu siguranță de 100% Îmi place să fiu mamă, chiar dacă uneori mă simt atât de istovită. Merită să îți dedici toată viața, ceea ce și facem, de altfel. Mai am încă momente când nu îmi vine să cred că eu i-am născut :)))

      Apreciat de 1 persoană

      1. Cu siguranţa că este un MIRACOL, in sine…de care bărbaţii sunt văduviţi…Este însă o discriminare…pozitivă. Şi când te gândeşti că sunt femei care nu ştiu că sunt FEMEI şi vor să fie barbaţi ?! Ştiu, totul are o explicaţie…

        Apreciat de 1 persoană

      2. Nu pot să caut și nici să găsesc vreo explicație pentru alte femei, alte posibile mame. Omul vine pe lume cu un scop precis (așa vreau să cred), iar dacă îl pierde, e zadarnică existența lui. Nimeni nu mi-a spus că trebuie să nas copii, am făcut-o pentru că mi-am dorit asta, mult. Regret și fenomenul de neacceptare a corpului în care te naști, dar nu judec…

        Apreciază

      3. Explicaţia constă in faptul ca asumarea unuia dintre rolurile importante ale femeii, nu este asumată de către unele dintre acestea. Cauyele pot fi multiple şi tin in mare parte de chestiuni psihologice. O fică ce şi-a văzut mama murind în urma unei naşteri sau avort, poate genera o aversiune faţa de naştere. Mai sunt cazuri în care femeile nu vor să devină dependente de copil, de casă, de soţ şi care refuză să se lege la cap…din egoism.

        Apreciat de 1 persoană

      4. Ma rog, lumea-i diferita si e pe dos uneori. Sunt constienta ca exista si abateri de la normalitatea perceputa de majoritatea de noi ca si NORMALITATE, Adevarul e ca nimic nu ma mai mira, exista reguli, dar exista si exceptii. Ca facem parte din regula, sau din exceptie, alegem fiecare 🙂
        Eu sunt prea cuminte sa nu fac parte din regula 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      5. Eu nu cred decat in regulile personale care tin cont de UNICITATEA fiecaruia. Asta nu inseamna sa incalc in vrun fel drepturile celuilalt. Din contra… Conformarea, in ceea ce privesc regulile strict personale, individuale, este impotriva manifestarii unicitatii. Regulile sociale de convietuire, nu intra in discutie. Recunosc ca am fost si sunt rebel, dupa canoane .
        Pe blogul meu…asta incerc sa explic, de fapt nu doresc sa dau o cale anume nimanui. Ar insemna sa ma erijez in exploatatorul lui. Eu arat doar sensul, directia, care nu este a mea, nu-mi apartine mie, apartine EXISTENTEI, ca tot ceea ce am , fac si stiu. Sa nu ma intrebi de unde stiu, dar STIU !!! Daca nu as fi sigur, nu as indrazni sa ma aventurez intr-o asemenea intreprindere. Nu am nevoie de glorie sau alt castig, de orice natura…Asta simt sa fac si voi face pana cand nu voi mai…simti.

        Apreciat de 1 persoană

      6. Cand ai zis ca stii si sa nu te intrebe de unde stii, mi-am amintit de mine, de o faza din trecut. Mereu am fost mai interesata de lucrurile noi si mereu veneam cu informatii care nu erau cunoscute printre prietenele mele. O data, o prietena, m-a intrebat de unde stiu tot ce stiu, si atunci m-am rastit la ea (in gluma fireste) ca sa nu ma intrebe de unde stiu, ca e suficient ca stiu si ca are cine sa ii spuna si ei :)))
        Asa este, e sufienta capacitatea de a intelege si de a retine informatia, in cazul nostru si de a o duce mai departe. Conteaza si unde am aflat-o, dar mai putin….

        Apreciază

      7. De fapt, in ceea ce ma priveste, ma bazez mai mult pe INTUITIE, decat pe informatia capatata din diferite surse. Este vorba de acea claritate interioara care apare , care este o revelatie mai mult, decat o informatie…

        Apreciat de 1 persoană

      8. Da, categoric ai dreptate. Numai ca, atunci cand suntem inca mici, (mici in toate sensurile) percepem informatia din planul prim al mintii, ca pe una citita undeva odata, sau auzita. Cu timpul, ne dam seama, ca pur si simplu avem norocul sa primim deschiderea spre un canal de informatii. Si ca nu avem decat sa le luam si sa le folosim. Dar, dupa cum spuneam, asta intelegem in timp 🙂

        Apreciază

      9. In ceea ce ma priveşte…sunt detaşat de timp. Doar suntem nemuritori, in cel mai profund sens. CONSTIENTIZAREA este un proces ce se declanseaza de la sine in clipa in care ai un moment, o strafulgerare a REALITATII. Cand „gusti” din REALITATE, nu mai poti visa, spera, nu te mai poti autoiluziona, sau a te lasa manipulat de altii. Atunci AUTORITATEA esti tu, in ceea ce te priveste NIMENI nu poate sti mai bine decat tine ce este bun pentru tine, care este CALEA ta. Esti unic/a, nu exista decat o singura cale unica, care te reprezinta. Cand ii aud pe asa zisii „credinciosi” ca urmeaza calea lui Iisus, nu-mi vine sa cred …?! Cata nerusinare, cat tupeu, cate confuzie, cata ipocrizie ?!Ei habar nu au de ce se petrece cu ei si vor sa fie pe calea celui ce si-a gasit-o?! Iisus, sau oricare mare invatator, nu poate arata decat DIRECTIA, sensul. Restul este TREABA fiecaruia, nu a pomanagiilor, care asteapta harul pupand oase, aprinzand lumanari, rugandu-se unui D-zeu inchipuit, sau facand metanii.

        Apreciază

      10. ceea ce spui tu, nu ma incanta. E frumos sa ne cautam calea, pentru a o urma, dar tre sa fii foarte atent, cand calea pe care ai ales-o ca si corecta, te umple de ingamfare si dispret fata de ceilalti. Pupatorii de moaste nu oblga pe nimeni nici prin lege, nici prin obiceiuri sa le pupam si noi. Fiecare alege, sa le pupe sau nu. Eu, daca vreau, pot pupa si pamantul, si pe mama, si pe IIsus, si pe cine simt ca tre pupap. Sarutul, are un alt simbol. Dar nu am ura aia de suprematie si convingere ca sunt eu cea mai bine directionata, si ca ceilalti sunt niste rataciti. Iubirea ne face sa iubim, or iubirea e cea care arata directia corecta.

        Apreciat de 1 persoană

      11. Asa este…ceea ce spun eu nu este convenabil, nu face placere, propune ACTIUNE personala, nu imitarea unui model, nu o cale batatorita. Nu am nici un fel de inganfare cand ma adresez celor pupatori de moaste. Spun ca sunt INCONSTIENTI…Asta este o constatare extrem de tista…Bienenteles, nu numai ca putem pupa si venera orice, putem chiar ucide in numele credintei noastre…fapt ce se patrece cu adevarat in lume…
        Vezi la mine vreo „ura”?! Faptul ca am siguranta in ceea ce sustin, este valabil pentru mine. Eu sunt propia-mi autoritate. de aici vine aparenta „suprematie” care deranjeaza pe cei care se ascund in spatele crucii…asteptand sa le pice din cer. Da ! Spun lucrurilor pe nume, nu ma dau dupa cires…asta nu inseamna inganfare?! Spui ca fiecare poate sa-si aleaga calea?! Foarte bine, dar unde este alegere, este confuzie, nu libertate. Calea este revelatorie si apare in urma CONSTIENTIZARII realitatii. Dar asta nu este simpu, decat pentru cei care intuiesc ca ASA NU SE MASI POATE, care intuiesc falimentul religilor, al sistemelor filosofice si politice, care renunta la prejudecati, care vor actiona dupa cum le dicteaza mintea/inima aflate intr-o comuniune perfecta…
        Compasionez cu ignoranta „credinciosilor”, dar asta nu inseamna sa nu-mi spun parerea, sa nu constat. Fiecare este liber sa imi dea dreptate, sau nu?! Care este problema?!
        Cei care nu sunt de acord cu mine, oare nu sunt inganfati crezand ca ei au dreptate, ca ei cred in „adevarata” credinta?! Eu cel putin nu cred si nu indemn pe nimeni sa creada in D-zei, in religii sau sistemele ALTORA. Stiu, ce propun eu nu este „comod”, nu este cerseala, nu este fofilare…este ASUMARE, ACTIUNE inteligenta, nu imitarea vrunui model prestabilit. Asta este…
        Spui ca iubirea arata directia corecta…Nu…iubirea ESTE calea corecta, dar mai intai trebuie descoperita, nu declamata doar.

        Apreciat de 1 persoană

      12. Eu consider ca am descoperit iubirea, iubirea este pacea si zarirea frumosului si in cenusa. Iubirea mea imi spune ca IIsus nu trebuie sa fie o cale oarba, ci un ajutor pentru cei rataciti. Tu, daca zici ca esti pe calea care te multumeste, nu urma pe nimeni. Vreau doar sa iti zic ca exista miliarde care au nevoie sa fie indrumati, ma crezi? Ei trebuiesc ajutati. Daca pentru mine legea penala nu exista, in sensul ca nu ma intereseaza ce este scris acolo, asa cum comportamentul meu nu ma duce sa incalc nimic, asta nu inseamna ca nu trebuie sa existe ajea tija de sustinere a populatiei ,,moarte,, care trebuie directionata, macar sa nu ne incurce noua, celor treji. Sa nu ne amestecam cu turma, sa nu judecam turma. Fiecare are un start si un stop. La fel fiecare alege cum isi parcurge drumul. Daca putem ajuta, sa ajutam, daca nu putem, sa ii lasam sa aleaga. Or Dumnezeu nu ne vrea roboti, el vrea sa mergem liberi. Nu sustin religiile si papalitatea, sau popalitatea, sustin parerea ca nu am venit pe lume la intamplare, sau dintr-o molecula prapadita de vre-o planeta. Am fost creata, Asta nu ma face sluga, asta ma face libera sa-mi aleg calea.

        Apreciat de 2 persoane

      13. Nu caut nod in papura, dar asupra unor concepte exista interpretari diferite, ce nasc dispute inutile…
        Spui ca D-zeu nu ne vrea…dar D-zeu nu este o persoana, nu este „cineva” care sa aiba dorinte. Dorintele sunt „apucaturi” umane…D-zeu, Divinitatea…este EXISTENTA. D-zeu NU exista…ca daca spui ca exista, acesta trebuie sa fie in afara…?! D-zeu ESTE EXISTENTA cu tot ce presupune aceasta TOTALITATE. Este iarba din firul de iarba, este omul din om, copacul din copac…s.a.m.d. Este acea pulsatie a functionarii armoniei, este gratia acestei armonii, este TOTUL din TOT, dar nu “cineva” separate de intreg. De fapt nu poate avea un atribut, toate cuvintele nu pot cuprinde… necuprinsul. Consider ca se vorbeste cu prea mare usurinta despre un D-zeu IMAGINAT si imaginar.
        Spui ca esti libera sa-ti alegi calea…Dar unde este alegere, nu este oare si confuzie?! Cand STII…STII…Cand alegi…esti dubitativ/a si de aceea spun ca alegerea nu este libertate…Adevarul, libertatea, creativitatea, iubirea, SUNT la pachet. Ele nu pot exista una fara celelalte…Spunea cineva…”Iubeste si fa ce vrei”. Aceasta este libertatea exercitata, asumata. N-ai cum sa gresesti…daca iubesti.
        Eu vad ca oamenii traiesc in turma…dar STIU ca ei , ca noi toti…suntem ZEI, in fond. Substanta noastra comuna ne face mai mult decat frati…Eu ma amestec cu „turma” intru in ea cu toata inima, deoarece iubesc oamenii, imi sunt dragi si as dori sa-i vad fericiti…STIU ca fericirea este la indesufletul fiecaruia…
        Spui ca oamenii trebuie indrumati…Cu alte cuvinte trebuie exploatati, manipulati…Asta inseamna „indrumarea”… incurajarea exploatarii. DA ! Directia poate fi aratata si eu asta consider ca fac.Nu este directia mea…Nimic nu-mi apartine cu adevarat. Tot ce fac apartine Universului. Tot ce dau , nu dau de la mine, cum tot ce primesc …apartine INTREGULUI…adica UNIVERSULUI. Noi credem ca suntem separati, dar in realitate NU suntem astfel. Tot ce fac eu acum influenteaza intreg Universul si asta este valabil pentru orice se petrece…

        Apreciat de 1 persoană

      14. Ceea ce spui tu aici, nu neaga ceea ce cred eu si ce spun eu. Atat ca eu folosesc alte cuvinte, si poate mai putine (din lipsa de timp). Si eu il percep de Dumnezeu ca pe a tot prezent, stiutor, existent, si asa mai departe. Si eu spun ca Dumnezeu este si in iarba pe care pasim, ca suntem celulele unui intreg. Numai ca treaba cu zeitatile, cu umflarea in pene, pe mine nu ma ajuta. Daca nu ma ajuta, inseamna ca interiorul meu imi zice ,,nu e bun!,, Sunt in relatii bune cu glasul launtric, gresesc numai cand nu ii dau dreptate si ma grabesc sa fac pe plac lumii mai mult decat mine. Eu imi iubesc Dumnezeul meu, Dumnezeul pe care l-am gasit in inima mea (asa cum este ea). Nu ma intereseaza ce cred altii, ce teorii impartasesc si cat de bine le pun in practica, caci de cele mai multe ori, cei ce se cred zei, o fac de dupa cortina, fara curaj si fermitate in pozitie. Eu de cortina nu am nevoie, ce spun in casa, spun si afara. Cred in pacea pe care ne-o creem fiecare, in dragostea pe care trebuie sa o oferim pentru a o primi, in impacarea cu noi insine.

        Apreciat de 2 persoane

      15. Dumnezeu este si in firul de iarba, ce iarba e zeita?
        Suntem ca niste bebelusi, o data porniti la pas, ne comparam cu cei ce merg vertical de o viata. Dumnezeu. impreuna nu noi toti formeaza un intreg. El este parte din noi, precum si noi suntem parte din el. Atat doar ca el este Creatorul. Atat ne mai ramane, sa ne vedem zei, noi cei ce suntem niste firicele de nisip. Suntem importanti toti, impreuna, dar atat de neinsemnati cand incercam sa facem un pas intr-o parte pentru a ne evidentia… Universul armonizeaza cu noi, si noi cu el, formam un intreg! De ce cautam sa ne numim dumnezei, doar pentru ca avem particica din Creator in noi?

        Apreciat de 1 persoană

      16. Ai raspund deja…de ce. Pai daca suntem dupa chipul si asemanarea creatiei, nu a creatorului…(creatorul presupune „ceva” din afara existentei), acel „ceva” numit D-zeu, acea armonie, gratie, echilibru…nu ne legitimizeaza sa fim ceea ce de fapt suntem…ZEI ?! De la DumneZEU…Daca noi suntem inconstienti de calitatea noastra Divina, nu inseamna ca nu o avem…
        Bine ar fi sa fim inocenti ca niste bebelusi…dar suntem pervertiti, conditionati…egolatri. Firicelul de nisip este firicel de nisip. Nu exista comparatie, nu poate exista…Cum sa compari mere cu pere?! Nici oamenii intre ei nu se pot compara , doar suntem UNICI…NU ?! De ce te desconsideri?! Asta nu este smerenie, nici modestie…Este o irealitate. Suntem cei ce SUNTEM…Iisus spune ca EL cu Tatal este UNA…Adica s-a dizolvat in UNITATE, in EXISTENTA, este insasi Existenta, EL a disparut ca „eu”.
        Asta este REALITATEA pe care oamenii trebuie s-o descopere.Numai oamenii o pot descoperii, nu firicelele de nisip…

        Apreciază

      17. Bine, daca ajungi sa te percepi ca pe un zeu, care e schimbarea proprie din tine? Nu vreau sa imi zici ca te raportezi altfel la viata, ca nu tine. Vreau sa imi zici ce ai schimbat , im mod direct, in viata ta. Ce ai fost pana sa intelegi ca esti zeu, si ce esti acum. Intelegi? Chiar sunt curioasa!

        Apreciat de 1 persoană

      18. Vezi tu…?! Am scris peste 20 de aericole despre starea, despre mintea, despre felul RELIGIOS de a fi…in care incercam sa explic ca nu este NIMIC de schimbat, ca NATURA noastra este PERFECTA. Cum sa transfoemi perfectiunea?! In ce?! In mai mult ca perfectul?!
        Dar pentru asta trebuie sa intri in relatie in primul rand cu tine insuti. Mintea noastra de acum, este contrafacuta, este ocultata de ganduri, este pervertita, conditionata de toate formele de educatie, chiar si de catre autoeducatie, deoarece autoeducatia pleaca de la “modele”, pleaca de la cunostintele, de la memoria trecutului mort, de la tipare in care vrem sa ne limitam nemarginirea. Nemarginire , la care prin aceaste atitudini, ne inteezicem accesul…
        Tu zici ca noi trebuie sa ne transformam. Ce anume trebuie schimbat la noi?! Concret. Daca vei constientiza ceea ce intreb, raspunsul tau va fi unul singur…Se vede cu ochiul liber ce este “defect” la noi. Vei vedea ca ce este gresit…nu reprezinta FIINTA noastra REALA…Si atunci…ce vrei sa transformi?! REALITATEA ?!

        Apreciază

      19. Nu ai inteles, nu ma refeream la schimbarile din tine, caci clar ca daca esti zeu, nu ai ce sa schimbi, decat sa te bucuri de situatie 😀
        Ma refeream, acum serios, la viata ta, la propriu. Eu, daca duc acum o lupta cu golurile materiale, pe care trebuie sa le umplu, caci de mine depind si alte sufletele, cam ce as schimba spre mai bine, daca as constientiza ca eu sunt dumnezeul? As merge la market sa imi iau ce vreau, ca tot dumnezeu e si celalalt si ar trebui sa ma inteleaga? As pocni din degete si mi s-ar construi casa mult visata, sa nu mai stau cu chirie? Ce as schimba, din punst de vedere material/financiar, daca as ajunge sa ma vad zeu? Si sa nu imi spui ca de la acel nivel nu mai pui pret pe bani! Din pacate, zeitatile din noi ne cam cer de mancare, mancare care tot pe bani se cumpara. Si daca o anumita constatare nu ma ajuta sa innot mai usor in rahatul lumii asteea, atunci nu e o constatare care sa imi prinda bine la momentul de fatza! 😉

        Apreciat de 1 persoană

      20. Se pare ca tu nu intelegi despre ce este vorba?! Iisus spunea sa dam Cezarului ce este al Cezarului si lui D-zeu, ce este al lui D-zeu. Tu, ca de altfel mai toti oamenii, incurci planurile. Din acesta clipa se intra in confuzie. Poti fi material un cersetor, intr-o lume care pune pret pe “material” si numai pe material…Dar asta nu inseamna ca TU in mod fundamental nu esti D-zeu, sau Existenta CONSTIENTA de substnta Divina COMUNA…Iisus din aceast motiv spune ca esre UNA cu Tatal, adica cu Existenta, chiar daca singura sa avere in plan material…era camasa de pe el…EL era D-zeu, era constient de Divinitatea LUI.
        Cu siguranta, trebuie sa supravietuim, iar in conditile actuale, cand cei multi acceptam sa fim exploatati de o minoritate nesemnificativa, dar care este extrem de rapace, care isi bazeaza puterea pe slabiciunea ego-ului nostru, nu este simplu. Ori faci compromisuri inacceptabile, dupa parereea mea, intrand in “sistem”, ori tragi din greu… Repet, asta nu inseamna ca nu esti Zeus au Zeita in cel mai profund sens spiritual…dar nu incurca Imparatiile. Pana va fi “precum in cer asa si pe Pamant”(“daca” va fi vreodata?!), va trebui sa ne “legam” intr-o masura cat mai mica de imparatia Pamantului.
        In ceea ce ma priveste nu fac compromisuri cu Imparatia Pamantului, chiar daca nu este usor…

        Apreciat de 1 persoană

      21. Care parte?! Daca esti parte…ESTI una cu EL, adica cu Existenta…D-zeu nu este „cineva”…dar nimic, absolut nimic nu este in „afara”. Fie ca-i zicem Existenta, D-zeu, Brahma, Iahve sau Allah…Nimic nu se amesteca…noi le amestecam…ne pierdem in concepte,in ganduri, in filosofii…REALITATEA este UNA SINGURA, iar totul este SFANT, DIVIN…Faptul ca nu constientizam aceasta realitate, nu inseamna decat inconstienta, nu altceva…Am fost educati sa gandim astfel.

        Apreciază

      22. ….poate pare prostesc, dar am obosit sa gamdesc…
        Gandesc, ajung la o concluzie, dar nu sunt in stare sa fac nimic cu ceea ce mi se păru ca am înțeles. Încă nu pot trăi ca Hristos cu o haina si o pâine, o pâine pe care o înmulțea când vroia. Eu, însă, o pot înmulți numai dacă înmulțesc mai întâi banii. Vreau să te întreb, ai copii? Ai de dus o familie? Îl iubesc pe Dumnezeu, dar nu sunt și eu un dumnezeu, atât timp cât mă zbat ca un vierme să trăiesc și să îi ajut pe cei ce depind de mine să trăiască. Este un dumnezeu si cel care mi-a facut copii si acum umblă cu coada în cap? Să îi zic și lui dumnezeu? Să fim serioși…
        Atingerea subiectului ,,DUMNEZEIRE,, ne gâdilă la lingurică, ne face să ne simțim bine pentru moment, să ne uitam in oglindă si să vedem un dumnezeu acolo. Dar mațul începe să bârâie si iti reaminteste ca nu esti in stare sa traiesti ca in pustiu, 40 zile. Dumnezeu nu poate fi dependent de cele materiale, DUMNEZEU NU E DEPENDENT DE NIMIC, OR EU SUNT DEPENDENTA. Si nu mai zi ca dependentele ni le creem singuri. Cine ma poate invinui ca am nascut copii? Care om normal? Deci daca alerg sa le fac de toate, si numai la asta imi e gandul, asa cum nu imi ajunge ce reusesc sa adun, inseamna ca nu gandesc corect? prostii…

        Apreciat de 1 persoană

      23. Conditia umana este o tema pe care nu o tratam cu maturitate, cu alte cuvinte…suntem IRESPONSABILI. Iisus nu este un termen de comparatie, este o DIRECTIE. Noi oamenii am „construit” o lume de care ar trebui sa ne fie RUSINE, dar o luam cu titlu de inventar, consideram ca este un „dat”. Faptul ca vorbesti de D-zeu ca de o „persoana”, care „da” sau „ia”(?!)…nu face decat sa persiste confuzia.
        Pe mine nu ma „gadila” subiectul dumnezeirii, deoarece nu simt cu „lingurica”…Inca gandim emotional, visceral, ceea ce este o problema. De fapt tu vrei sa spui ca ti-ai luat atatea obligatii…incat rezolvarea lor nu-ti mai permite , de fapt, rezolvarea problemelor de FOND. Faptul ca omenirea a ajuns intr-un asemenea grad de sclavizare, indiferent ca vorbim de cei exploatati sau de exploatatorii lor, care sunt la fel de inconstienti, este din cauza ego-ului care ne fragmenteaza, care este separationist, izolationist. D-zeu, adica EXISTENTA nu functioneaza decat ca UNITATE. Dar nu avem „timp” sa realizam aceasta evidenta, acesata normalitate…Si atunci ce facem ?! Ne zbatem, ne dam in cap unii altira, ne furam, ne mintim…MIE sa-mi fie bine…MIE sa-mi traiasca copiii…EU cu familia MEA sa am de toate…
        Ci o asemenea atitudine raul va fi tot mai mare…ne taiem singuri creanga…nu mai avem timp sa vedem padurea de copaci. Da am copii si familie. Nu este usor sa te „descurci” in lumea noastra de fiara si de prada, este chiar impotriva firii compromisurile pe care le fac oamenii sa se „descurce”…DAR ASTA NU ESTE O SCUZA, decat in masura in care ne acuza…Intrebi retoric …cine ne poate acuza ca am facut copii?! Propria constiinta, stiind in ce lume mizerabila i-am abandonat. DA ! Copiii sunt pusi intr-o situatie IMPOSIBILA, cum am fost si noi la randul nostru. Tatal meu a fost inchis de comunisti ca a fost ofiter si a luptat sub comanda lui Antonescu pe frontul de rasarit. Vrei sa spui ca a facut bine ca m-a avut pe mine?! Vrei sa stii cum a fort dupa razboi cu un parinte proscris?! Ce lume este aia in care ne omoram intre noi?!
        Daca n-am purta ochelari de cal, daca n-am fi ipocriti fara de NOI INSINE, ne-am mai acorda o sansa copiiilor nostri si copiiilor copiiilor nostri. Dar nu avem „timp”, VIATA asta mizerabila ne ocupa tot timpul. Daca aven noroc scapam si de razboiul din apropierea granitelor noastre…Daca avem noroc poate ca vine la putere un guvern mai „milos” care sa ne fure mai „putin”, daca avem noroc…vom mai gasi un job…daca avem noroc …?!
        Da ! inseamna ca nu gandesti corect…dae asta nu rebuie sa te jigneasca?! Trbuie sa te puna pe ganduri…nu cu lingurica…

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s