noi si copiii

TRATĂM BOLI CARE NU EXISTĂ

Mama si copilul hiperactiv

Fenomenul de hiperactivitate (ADHD) este tot mai răspandit, sau, cel puțin, tot mai des folosit în diagnosticarea bebelușilor neastâmpărați.

Tot mai multe mămici devin panicate, când aud de la doctori că s-ar putea sa aibă un copil hiperactiv. Am simtit acest lucru pe propria piele, cand am mers la un control de rutină cu fiica mea (la acea vreme de 6 luni) si mi s-a “mărturisit” că posibil suferă de hiperactivitate si are nevoie de tratament cu stimulante. Reacția mea a fost una pe măsura, am râs, răspunzând că refuz categoric sa îmi otrăvesc copilul cu tratamente pentru o boală care pentru mine nu există.

Totuși, ca orice mamă, am rămas cu acest gând. Am devenit mai atentă la manifestările ei. Cu toate ca nu cred în existența acestei boli, pentru care a fost inventat mai întâi tratamentul și doar mai apoi ea însași, m-am lasat speriată. Am mai așteptat o lună si am mers la un psiholog, pentru o nouă consultație. Cum mă și așteptam, diagnosticul a fost dezmințit.  De atunci a trecut aproape un an, nu pot observa decât un copil care se bucură de viață. Îmi dau bine seama ca are un comportament care e dictat de propriul temperament si caracter,  nu poate transmite emoțiile la fel cum o fac toti ceilalți copii. Suntem cu trăsături de caracter individuale și începem să fim așa de mici.

 Deci, ce este acest ADHD?

ADHD sau dificit de atenție si hiperactivitate, se spune că ar fi o formă de conduită, care se manifestă mai clar la vârsta preșcolară, sau în primii ani de școală. Copiii cărora li se pune acest diagnostic, de regulă, se evidențiază în râdul colegilor. Mereu vor trage de toate obiectele din jur, nu se vor putea concentra în timpul jocurilor, ba chiar vor deveni violenți în raport cu ceilalți.

 Oare dificitul de atentie asta și inseamnă, că nu primesc atenția cuvenită?

Aceasta este greșeala majoritații parinților, care primesc această veste, se învinuiesc și consideră ca atenția lor pentru copil este în deficit. Deficitul de atenție se referă la dificultatea copilului în cauză de a se concentra asupra lucrurilor sau a obiectelor din jur, acolo ar fi un deficit.

In fond, după parerea specialiștilor, care susțin existența acestei afecțiuni, hiperactivitatea este datorată dezechilibrului dintre neurotransmițătorii din creier.Sunt substanțele care transmit semnalele intre celulele nervoase.

Unii specialiști spun ca deficitul de atenție și hiperactivitatea nu cauzează, sau mai bine zis, nu inseamnă retard în dezvoltare sau abilitați psihice. La fel nu are nicio legatură cu alte afecțiuni psihice.

Părerea altora denotă și prezența retardului în dezvoltare.

ADHD este o afecțiune care în țara noastră a devenit cunoscută de puțini ani. Până să avem acest simptom, nici nu am fi bagat în seama un astfel de copil. Exista tot mai multe divergențe intre neurologii, psihologii si psihiatrii care studiază problema. Înca nu a fost stabilit clar care ar fi factorul care provoacă ADHD și dacă merită să dăm atâta importanță acestei afecțiuni, mai ales să recurgem la tratament medicamentos, stimulant sau nonstimulant, la copii cu vârstă fragedă. Incă nu s-a stabilit dacă factorii sunt: mediul de trai, sociali, genetici și neurobiologici. O mare parte tind să creadă ca fumatul in timpul sarcinii  ridică riscul apariției acestei afecțiuni la nounăscuți, expunerea nounăscutului la substante toxice, sau traumatisme craniene.

Insa, recentele descoperiri arată ca ADHD se transmite genetic, cu o probabilitate de 70-75%.

Anul trecut am auzit parerile cercetătorilor americani, care susțineau că ADHD nu există ca boală, și nu necesită tratament medicamentos. Atunci de ce atâția copii iau în continuare tratamentul care le produce retard psiho-motoriu și care crează dependență, când posibil să fie doar o carență de fier în sânge?

De obicei, parinții incep sa iși pună întrebarea de prezența afecțiunii dacă:

  • Un copil pană în 4 ani nu are astâmpăr
  • Nu vrea să socializeze cu alți copii
  • Cand protestează, strigă și se trântește pe jos
  • Se trezește des in timpul somnului
  • Este prea activ

Desigur e vai și amar sa ai un astfel de copil, DAR – ce ar fi să încetăm sa ne comparăm copiii cu exemplarele rare de copii “sfinți”? E greșit să raportăm conduita propriului copil la conduita copiilor dați drept exemplu în colectivitatea pe care o frecventează.

Exista un mini-test, la care parinții trebuie să raspundă cu “da” sau “nu”:

1.Copilul tău are mai puțin de 5 ani?

2.Copilul tău poate fi atras de o activitate, în care petrece cel puțin 15 minute?

3.Copilul tău doarme mai mult de 3 ore în timpul nopții, fară să se trezească?

4.Copilul tău are rabdare sa îti stea în brațe sau lânga tine mai mult de 15 minute?

5.Copilul tău este în stare să se hrănească singur, stând pe scaun sau la tine în brațe?

Daca ai răspuns cu DA la cel puțin 4 dintre întrebări, poți sa stai liniștită, nu ai decât un copil activ.

Eu cred că, indiferent de diagnosticul doctorului, copiii, pentru dezvoltarea lor corectă, au nevoie de un program sănatos de viață. Este greșită ipoteza că pentru un somn mai bun de noapte, trebuie să ne obosim bine copilul în timpul zilei. Un copil obosit, cu prea multe activități în decursul zilei, cu prea mult stat la televizor, PC, va adormi mai greu și va avea un somn zbuciumat.

Deasemenea prea multe schimbări în viața unui copil, duc la pierderea controlului asupra propriilor emoții. E recomandat să pregătim bine copilul pentru orice schimbare majoră care va urma. Aparent indiferent la cele din jur, copilului tău nu îi scapa nimic.

 Să fie ADHD rezultatul comportamentului neadecvat al părinților în raport cu el?

 Copiii, la general, se obișnuiesc foarte repede cu obiceiurile și ritualurile proprii familiei tale. Aceastea le oferă un sentiment de siguranță, stabilitate și confort. Prin urmare, este importantă aderarea lor la ele, de bună voie.

Mersul la somn la aceeași ora, fară televizor pornit, cu cititul unei povești înainte sau povestitul unei istorioare hazlii, îl va face să adoarmă fericit și mulțumit că vă are.

Statul la masă trebuie sa fie o regulă pentru toată familia. Mâncați cu toții odată, nu îl hraniți doar pe el-singur.

Nu obliga copilul sa doarmă în locuri diferite, încearcă sa planuiești ieșirile din casă la alte ore decât cele de odihnă. Dacă l-ai obișnuit să adoarmă în carucior, e bine să respecți acest obicei si să îl scoți la aer cand vine ora de somn, altfel copilul se va agita și va avea parte de un somn zbuciumat sau nici nu va adormi.

Dacă bebelușul tău doarme prost noaptea, poate e cazul să lași la o parte steriotipul că trebuie să se obișnuiască să doarmă singur și să îl iei in brațe, să îti simtă prezența.

E bine să se înceapă cu sarcini simple:să își adune jucăriile, să se spele pe mâini ca e gata masa. Daca îi vei spune ca nu va vedea mâncare pâna nu face ordine în cameră, garantez ca nu va face decât sa se înverșuneze.

Emoțiile negative agită copiii. Ceea ce văd- absorb ca un burete. Nu toți reproduc comportamentul părinților. Pentru unii rezultatul nu e decât frustrare, mânie și dorința de a-i face pe ceilalți sa simtă la fel.

Printr-o ideală coincidență a circumstanțelor, sunt mamă și simt pe proprie piele riscul de a greși în timpul educării copiilor. Indiferent de existența ADHD în familie sau în afara ei, sau de neexistența acestei afecțiuni, contează cum cladim legătura PARINTE-COPIL.

Mai cred că gândurile se materializează și primim de la copilul nostru exact ceea ce îi oferim noi. Liniștea și încurajările spre a gândi pozitiv, ne vor face să ne bucurăm cât mai mult de rezultatul trecerii noastre prin viața, acest rezultat fiind propriii copii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

cand am ceva de spus…

%d blogeri au apreciat asta: