Arhive categorie: FERICIREA

Simt nevoia să spun asta….

Tu eşti cel ce mă trezeşti. Cu tine îmi încep ziua. Atingerile tale mă răsfaţă, transformând fiecare clipă ce o petrecem în doi, în momente sublime ce îmi crează dependenţă. Te doresc în orice moment al zilei, mai ales înfruntând apăsătoarele amezi toride… Atunci, fără tine, mă simt atât de singură şi îmi lipseşti atât de mult!!!!

Şi aştept cu nerăbdare seara, să mă las mângâiată de alintul tău, ce îmi alunecă în jos pe corpul nud, plelungind intenţionat timpul ce îl petrecem împreună.

Nu îmi imaginez viaţa fără existenţa ta! Nu aş putea trăi fără tine, fără tine, DUŞULE!!! 😀luna-02_thumb[5]

 

Cam atât pentru astăzi, aaahaaa haa haa haaaa!!!! :))))))))))  :))))))))))

Anunțuri

De ce femeia altuia e mai dulce! (pildă)

Demult, tare demult, când Dumnezeu a creat lumea, a făcut şi 10 Adami. Unul lucra pământul, altul mergea la vânătoare, celălat pescuia şi tot aşa. Au trăit o vreme mulţumiţi şi în bună înţelegere, dar cu trecerea timpului erau tot mai abătuţi şi mai trişti, lipsea ceva! Au mers atunci la Tatăl lor Ceresc şi I-au vorbit:

-Tată, avem de toate, ne merge bine, dar ceva nu e cum trebuie. Suntem singuri, nu ne aşteaptă nimeni acasă, nu avem cu cine împărtăşi momentele frumoase…ne plictisim.

Atunci Dumnezeu le-a dat căte o bucata de lut şi le-a spus:

-Fiecare să îşi sculpteze câte o femeie, după chipul şi asemănarea lui, exact aşa cum îi place: mai slabă, mai cu forme, blondă, roşcată sau creaţă, înaltă sau scundă… Iar eu îi voi da viaţă.

După aceea Dumnezeu a scos o farfurioară cu bucăţi de zahăr:

-Să ia acum fiecare câte o singură bucată să i-o dea femeii lui, ca viaţa cu ea să fie mai dulce!

Au făcut cum li s-a poruncit.

Şi s-a înfuriat Dumnezeu!

-Între voi este unul mincinos! Erau 11 bucăţi de zahăr, cineva a dat femeii lui 2 bucăţi!

Atunci le-a luat înapoi femeile de le-a amestecat. Şi a dat fiecăruia, la nimereală, câte una.

De atunci 9 bărbaţi din 10 crede că femeia altuia e mai dulce, aşa cum posibil a mâncat mai mult zahăr, şi doar unul dintre ei ştie că toate femeile sunt la fel şi cea de lângă el merită să fie cea mai bună, OR, ZAHĂRUL CE LIPSEA, L-A MÂNCAT CHIAR EL!!!!!

646x404

pildă rusească, traducere – I.M. 10.07.16

Sfatul muribundei

„Greşeşti, Inna, greşeşti foarte mult! Vei ajunge şi vei regreta…şi e păcat!”

Era o zi însorită. Soare era şi în sufletul meu, ziua respectivă fiind una cu o realizare majoră pentru mine şi visul ajuns trăit. A venit seara  şi mi-am luat copila de la creşă, hotărând să zăbovim în parc, pe o bancă, la umbră, până se va lăsa soarele, ca mai apoi să putem merge la ,,potogane,, 😉 . Energia noastră pozitivă întorcea capete şi atrăgea priviri admirative.

Pe aleea de vis-a-vis a oprit o doamnă, trecută de a 2 a tinereţe, cu privirea fixată spre noi. Ne-a urmarit zbenguiala şi conversaţiile în jur de câteva minute, după care s-a apropiat. Ne-a cerut permisiunea să se aşeze, cu un zâmbet larg şi o insistenţă plăcută. S-a legat imediat un dialog, şi eu dar şi ea fiind firi destul de sociabile. Am vorbit despre orice, mai putin lucrurile intime, despre care evit să povestesc, nu din discretie, mai mult poate din oboseala de a fi percepută drept victima vieţii. Am aflat că e bolnavă, din spusele ei ,,foarte bolnavă,, însă atunci nu am dat mare importanţă acestui fapt, ştiind tendinţa bătrânilor de a exagera în privinţa bolilor, pentru un plus de atenţie. Am mai vorbit mult, iar când răbdarea micuţei mele a ajuns la limită, am hotărât să pornim spre parcul de joacă, Spre mirarea mea, doamna de lângă noi, s-a oferit să ne însoţească. Nu mă aşteptam. Am privit-o în ochi, simţind cum mă trăsneşte un val de tristeţe pentru acel suflet, I-AM SIMŢIT SINGURĂTATEA, care a ajuns să o doară. Mi-am lăsat mâna pe umărul ei, rugând-o să meargă şi am asigurat-o că suntem bucuroase de compania ei. În timp ce ne deplasam, curioasă de emoţiile neobişnuite pe care tocmai ce le trăisem, am studiat-o îndeaproape.

Era o femeie mai mult decât îngrijită. Părul sănătos, tuns pănă la umăr, cădea drept de sub pălăria cu margini late. Ochi albaştri cu gene lungi, buze roz şi o aluniţă pe obrazul stâng. Am tras atunci conluzia că a fost foarte frumoasă în tinereţe. Totuşi tristă.

Am făcut schimb de numere de telefon, rugându-mă să o invit şi altă dată cu noi la plimbare, dacă nu ne deranjează. Ceva m-a făcut să nu o uit nicio clipă. Am sunat-o a doua zi. Mi-a răspuns o voce încântată şi nerăbdătoare să ne vadă. Am petrecut împreună şi acea seară. Atunci am aflat că nu e de aici ci din capitală, că are o fiică plecată şi o sună tare rar, a rămas fără soţ la puţini ani după căsătorie fără să îşi refacă viaţa, că a venit la Constanţa pentru o lună, doua, trei…sau cât o mai avea de trăit… La început nu am înţeles, după aia doar. Mi-a spus că are cancer!… I-a afectat deja organele, având disfuncţii severe la majoritatea. A obosit de cure şi …a hotărât să trăiască aşa cum simte, acel timp ce îl mai are.

Am rămas fără cuvinte o perioadă, doar o priveam. Îmi venea să o iau în braţe şi să îi dau din puterea mea, dar mă temeam că voi începe să plâng. M-am stăpânit din greu… Am tăcut mult. M-am întristat. Gândeam şi îmi dădeam seama că e cu siguranţă nemaipomenit de dificil să îţi numeri zilele, dar să fii nevoită să le şi trăieşti pe cele din urmă, care urmează să fie tare grele, e …cumplit!

M-a întrebat despre mine şi nu am mai avut mari reţineri. I-am povestit viaţa mea, totuşi încercam să păstrez note pozitive şi optimiste. Nu avea nevoie de încă o dramă. Când a aflat că sunt singură şi că aşa am hotărât să rămân, m-a luat de mână, m-a privit în ochi şi a spus: „Inna, greşeşti foarte mult, va veni ziua când vei regreta amarnic şi e păcat. Te-am urmărit, Inna, te-am urmărit suficient să văd cum eşti. Dumnezeu ţi-a dat deja tot ce îşi poate dori o femeie, ţi-a rămas doar să împarţi cu cineva în care să crezi şi să te bucuri de fericire! Inna, nu te îngropa de vie. Copiii vor pleca, căci asta fac copiii, pleaca, iar tu îţi vei închina ultimii ani din viaţă în singurătate. Nimic nu e mai greu de dus decât singurătatea în care încep să te sugrume tabieturile, de nu te suporţi nici pe tine însăţi”.3138321

Ne-am văzut şi aseară, am mers pe faleză, căci ştiam că îşi doreşte mult. Ne-am întâlnit şi în seara asta la o îngheţată şi o plimbare în parc. Ne vom vedea şi mâine, doar să dea Dumnezeu să ajungem cu bine!

Reflectez mult la ce mi-a spus. Ştiu că au fost nu doar vorbe. Ea e exemplul viu a unei tinereţi închinate singurătăţii. Mi-a deschis sufletul şi mi-a sădit experienţa ei, poate, poate o voi folosi pentru a nu-i repeta greşeala. Domnul ştie de ce ne-a fost dat să ne întâlnim, eu ştiu doar că vreau să ofer acestui suflet ceea ce pot şi ceea de ce are nevoie cel mai mult acum, TIMPUL meu.

Doamne ajută să fie cum ştie EL că e mai bine!

Mânia unei femei singure

-Femeie, de ce eşti singură?

-Păi, cu cine să fiu!?

-Eşti frumoasă, eşti tânără, iubeşte şi lasă-te iubită!

-Nu am pe cine…

-E imposibil! Cu siguranţă roiesc bărbaţii în jurul tău, iubeşte unul dintre ei!

-Unul dintre ei zici… ? Oare pot porunci inimii? Crede-mă, nimic nu e mai pustiitor decât o inimă fără dor. Nimic nu e mai greu decât singurătatea şi lipsa unei mâini care să îţi mângâie obrazul. Dar, totodată, nimic mai urât şi mai scârnav decât cuvântul mincinos, or inima mea nu le mai suportă. Mai bine singură!

-Dar nu sunt toţi la fel! Nu toţi mint.

-Da, nu toţi mint. Dar nu toţi roiesc în jurul meu. Şi, poate nenorocul mă face să mă transform în pradă, mai apoi marfă, după aia farfurie si saltea. Şi oricât de nemincinos era iniţial, vine vremea când începe să le toarne, pentru a păstra aparenţele cu care m-a cucerit. Toarnă şi toarnă, nu se mai opreşte. Eu mă lepăd de minciuni, lepădându-mă de el. Şi iar singură. Şi îmi pare atât de dulce singurătatea, atât de odihnitoare… Până înţeleg că nu e chiar aşa şi plâng, plâng în mine, să nu afle nimeni, căci e ruşine să plângi din nevoia unui bărbat alături. Ce femeie e aia ce caută un bărbat!? E ruşine!

-Nu este adevărat! Cine ţi-a spus că iubirea-i ruşinoasă?

-Educaţia pe care am primit-o. Şi interiorul meu care mă ceartă că nu e aşa cum trebuie. Vreau ceva sănătos, fără  să închid ochii la vitaminizările lui din exterior, sau dorinţa de a perfuza pe una şi pe alta. Am obosit să fiu eu cea ce pictez inimi din nou şi din nou, iar el zăvoare şi zâmbete meschine. Mai bine singură!

-Acum, că te privesc, nu pot spune că îţi e bine… Nu îţi e bine deloc!

-Nu îmi este, dar…e ruşine să plâng…

iubirea

Carul şi paharul

Carul şi paharul pornesc spre fericire.carul si paharul

De două zile sunt pe drum

Şi tot de două zile înoată-n glod.

La cea mai mică baltă,

Paharul saltă şi se spălă

Şi râde de urâtul car, murdar şi încărcat

Că se târăşte-agale

Şi că oftează şi suspină, fără vină.

Carul, cu fruntea-n jos,

Priveşte ostenit, cum roţile se-ncarcă,

Acceptă, înţelege, că pentru el

Drumu-i mai greu,

Iar pe pahar îl iartă….şi rabdă…

Paharul a ajuns întîi

Şi-un zâmbet sclipitor i-a apărut pe faţă

Se lăuda cu soarta lui măreaţă

Şi cu norocul bun.

Da, să nu uit să spun

C-a început să-ncarce fericire.

A pus cât a putut să ducă,

Iar gândul bun i-a spus c-o să-i ajungă

Atât cât are.

Atunci, în zare, l-a văzut pe car.

Şi a turbat de supărare şi dezgust.

A luat o lopată mare carul si paharul1

Şi a vârât în el atâta fericire,

Pân-a plesnit!

Morala-i evidentă,

Poţi fi pahar sau car,

Dar când ajungi la fericire,

NU FI AVAR!!!

25.02.16

 

…pe note

Destinul, ca o partitura,
Nu inceteaza sa uneasca note.
Leaga destine.
Le inalta pana la un SI turbat,
Lasandu-le sa cada-n DO.
Si le abandoneaza-ntre octave…
Le uita.
Sau…se poate ca-l distreaza agonia.
Destinul face glume pe silabe!
Cand te invita la un vals,
Faci singur pasii.
Traiesti un joc
Pe notele ce le incheaga.
Destinul e o melodie?
E muzica ce-acum o scrie?
Sau e deja pecetluita
Cu note-ntregi si cu optimi?!

IL VREAU IN ALB!
Sa pot sa-l scriu.

Destinu-i viu?
EU SUNT MAI VIE!!!

…pe note, 03 decembrie, 2015FB_IMG_1449065373591

Agonizez

Am bătătorit cărarea între nevoia de a iubi şi frica de a mă pierde… Streaşina singurătăţii m-a minţit cu o doză de linişte şi un „mai bine-ţi e aşa!” şoptit în loc de „noapte buna!„. Dar e o linişte tristă. O linişte care îmi îmbolnăveşte existenţa şi îmi şterge viaţa din plămâni. Sângele fără iubire e veşted. Mi-a dăruit o mască ce nu îmi aparţine. Şi aş mai sta aşa, dar inima…inima îmi bate la uşă şi mă întreaba CÂND? Inima vrea să aibă pentru ce bate, să aibă pentru cine!Are dreptate, fără iubire nimic nu mai mişcă.

FB_IMG_1449914046031

Aleg să iubesc! Să îmi fac curaj să iubesc. Renunţ la streaşină şi ies în ploaie. Îmi asum şi vântul, şi viscolul. Îmi asum gropile, dar şi zborul peste obstacole. Stiu, va ieşi soarele, e musai! 🙂

25 decembrie

Azi am împlinit 1 an de blogăreală!

Vă salut! Am lipsit câteva luni bune, iar reîntoarcerea a coincis cu aniversarea bloguleţului meu drag. Astăzi facem 1 an!!!! 🙂Tort-aniversar-1-an-

Nu puteam să nu îl servesc cu o prăjitură sau să nu îi mulţumesc că îmi rabdă balivernele, rămânându-mi alături mereu! Am crescut împreună, am devenit mai îndrăzneţi, am văzut că se poate face treaba şi prin cuvinte. Am o senzaţie de fericire. Da, de azi suntem mai mari şi mai deştepţi! 😀

La mulţi ani, suport drag al gândurilor mele!

La mulţi ani, pui ce te hrăneşti cu cuvinte!

La mulţi ani, prieten bun, gata să mă asculţi mereu când am eu chef de vorbă!

La mulţi ani şi iartă-mă că te-am neglijat de atâtea ori! Îţi sunt recunoscătoare că nu ai băgat divorţ pentru părăsire de domiciliu, deşi aveai de atâtea ori motive 😀

La mulţi ani,  innamanu.wordpress.com !!! 🙂

SĂ CREŞTI MARE!

200486789-001

În vremurile „preisterice”

Unii o asociază cu o relație reușită, cu o stare fizică bună, alții cu bunăstarea materială sau un succes de moment. Dar majoritatea vorbesc despre lipsa ei. Lipsa este mai simțită, fie odată cu pierderea unei dintre ,,valorile” enumerate, fie în absența lor. În fond, cu toții suntem cam NE….

Tot mai des aud vorbindu-se despre această stare. De cele mai multe ori ne plângem că nu ne ajunge, nu e suficientă, că nu o simțim. Ne învinuim, învinuim pe alții, căutăm motive și scuze. O căutăm oriunde și în toate locurile. Îi cerem Domnului să ne-o dea și îl punem la zid că nu ne iubește, altfel era…altfel. Citim tot mai mult că depinde doar de noi, că doar noi ne-o putem face. O căutăm oriunde, numai nu unde trebuie.fericirea1

E în noi!!!

Noi alegem dacă o trăim sau nu. Noi ne modelăm viața și de noi depinde dacă îi facem și ei loc. Putem să încetăm să fim în continuare NE…

FERICIREA vine cu noi pe lume și ne urmărește ca un înger. Noi decidem ce facem cu ea. Întotdeauna vei avea de ales între a te supăra și a vi bun, între a face rău și a face bine, între a te bucura și a fi ranchiunos, între a fi fericit sau ba. TRĂIEȘTE-ȚI FERICIREA!fericirea2

BONUL

Să nu îmi spui că nu ai făcut niciodată o faptă bună! Nici să nu îmi spui că ai dat un ajutor cu gând de imediată răsplată! Totuși mă interesează de ce ai făcut și dacă ai făcut așa ceva. 🙂ana5

Zilele trecute am mers să scot o hârtie de la o instituție de stat. Mi-am scos un bon de ordine și m-am pornit să aștept. Spun că m-am pornit pentru că nu am stat locului defel la început. Agitația din jur mă punea în mișcare. Mai aveam 23 de persoane în față, de aceea îmi tot făceam drum prin sala de așteptare și trăgeam cu ochiul la scaunele ocupate. Plus la asta aveam bateria plină la telefon și era păcat să mă întorc cu ea tot plină acasă. Voiam să mă așez să pot intra pe net ca omul. 🙂 S-au ridicat 3 odată, le venise rândul. M-am lipit de scaunul cel mai apropiat, lăsându-mă să alunec ca un pietroi. 😀 Un sfert de oră m-am rupt de realitate, trăgând periodic cu ochiul la panoul cu numărul chemat, dar și la domnișoara de la informații. M-a impresionat amabilitatea cu care deservea. Mi-am zis în sinea mea ,,cred că nu are încă copii, e prea calmă,, :))))))

A apărut o femeie bătrâioară și i-a cerut o cerere tip. A primit-o împreună cu niște instrucțiuni de completare. Se îndrepta în direcția mea, știam că trebuie să o ajut cumva. La început i-am oferit locul, dar de altceva avea nevoie, i-am citit în ochi. Nu știa să completeze. M-am propus în ajutor fără tăgadă. A exclamat:,,chiar doriți?,, După ce am terminat, mi-a mulțumit de multe, multe ori. I-am oferit și locul. Nu am apucat să mă îndepărtez că m-a răsplătit carma. Un domn, și el în vârstă, mi-a întins bonul lui de ordine cu cuvintele: ,,V-am urmărit, ați fost o drăguță, luați bonul meu, sunt cu mult înaintea Dvs! Eu mi-am rezolvat treaba.,, Avea dreptate, era cu mult în fața mea. I-am mulțumit, iar bonul meu i l-am dat doamnei pe care o ajutasem. I-am sugerat sa îl oprească pe al meu și pe al ei să îl dea cuiva abia venit. Și….a pornit fraților o forfotă plăcută în toată sala. Făceau schimb de bonuri 🙂

Am plecat ulterior cu un sentiment de Moș Crăciun împletit cu un altul de copil fericit că a primit ceva. Mi-am hrănit sufletul cu acel murmur creat de lumea care dorea să ajute. Un gest neînsemnat poate cântări enorm.

Îmi plac oamenii buni. Îmi place să pot fi unul dintre ei! Cred că pot fi mai bună!