COPIII MEI · noi si copii · Uncategorized

Copii cu …sens :)

  Cei mai mulți copii pe care îi cunosc, sunt copii obișnuiți. Se maimuțăresc cu plăcere, pot interpreta ușor diferite roluri, execută fără tăgadă tot ce le cere educatorul sau învățătorul. Fie e vorba de o piesă de teatru, sau doar un simplu dans. Cea de a doua categorie, am descoperit-o recent, spre marea și… Citește în continuare Copii cu …sens 🙂

Reclame
perlele lui CHRISTIAN · Uncategorized

Perle noi, vorbe cu tâlc :))))))))

- Mami, să ştii, o să mă însor cu Alexia! -Ah! Ea ştie? -Încă nu... -Şi nu crezi că trebuie să îi spui? -Pentru ce, ca să strice tot!? :))))))))))))))))) (Din capitolul ,,nu suport oamenii negri,,) Imediat ce s-a trezit, privind cu ochii somnoroşi: -Te faci din ce în ce mai neagră, mami, şi nu… Citește în continuare Perle noi, vorbe cu tâlc :))))))))

perlele lui CHRISTIAN · Uncategorized

La mulţi ani, Christiane!

Sunt 6 ani frumoşi, de când sunt mamă! Când fericirii i-am înţeles sensul. Când în sfârşit îi pot strânge în braţe, Simt cum mă-brăţişează Universul.   E ziua ta, copil venit din Soare. Te-am aşteptat de când mă ştiu pe lume. Îmi plec şi capul, îmi cobor genunchiul, Doar să pot să-ţi ofer zile mai… Citește în continuare La mulţi ani, Christiane!

COPIII MEI · FERICIREA · Uncategorized

Azi am împlinit 1 an de blogăreală!

Vă salut! Am lipsit câteva luni bune, iar reîntoarcerea a coincis cu aniversarea bloguleţului meu drag. Astăzi facem 1 an!!!! 🙂 Nu puteam să nu îl servesc cu o prăjitură sau să nu îi mulţumesc că îmi rabdă balivernele, rămânându-mi alături mereu! Am crescut împreună, am devenit mai îndrăzneţi, am văzut că se poate face… Citește în continuare Azi am împlinit 1 an de blogăreală!

Uncategorized

reflecții

Ganduri vechi, dar atat de noi…

inna manu

reflec'ii3M-am prins la ideea că nu îmi ajunge timp ca să trăiesc. M-am uitat în jur și am văzut doar mașinării trecute pe auto-pilot. Ne trezim dimineață ca să muncim. Muncim ca să avem ce mânca. Mâncăm ca să putem munci… Colindăm țări, trecem hotare, renunțăm la noi înșine pentru a putea munci. Și, din nou, muncim ca să mâncăm.

reflec'ii2

De ce viața a încetat să fie un dar? De ce a ajuns doar muncă și mâncare? Când ai zâmbit ultima dată? Când ultima dată ți-ai scos familia la plimbare? Nu, nu ai nevoie de bani, vorbesc doar despre o plimbare, în care vei observa că draga ta soție are o tunsoare noua, care o prinde atât de bine. E atât de frumoasă când zâmbește…a slăbit…îți e atât de dragă! Vei vedea cât de mult a crescut fiica ta, vei fi mândru că îi ești tată…îți seamănă. De ce nu avem…

Vezi articolul original 128 de cuvinte mai mult

BUNĂTATEA · FERICIREA · Uncategorized

În vremurile „preisterice”

Unii o asociază cu o relație reușită, cu o stare fizică bună, alții cu bunăstarea materială sau un succes de moment. Dar majoritatea vorbesc despre lipsa ei. Lipsa este mai simțită, fie odată cu pierderea unei dintre ,,valorile" enumerate, fie în absența lor. În fond, cu toții suntem cam NE.... Tot mai des aud vorbindu-se… Citește în continuare În vremurile „preisterice”