Ganduri vechi, dar atat de noi…
M-am prins la ideea că nu îmi ajunge timp ca să trăiesc. M-am uitat în jur și am văzut doar mașinării trecute pe auto-pilot. Ne trezim dimineață ca să muncim. Muncim ca să avem ce mânca. Mâncăm ca să putem munci… Colindăm țări, trecem hotare, renunțăm la noi înșine pentru a putea munci. Și, din nou, muncim ca să mâncăm.
De ce viața a încetat să fie un dar? De ce a ajuns doar muncă și mâncare? Când ai zâmbit ultima dată? Când ultima dată ți-ai scos familia la plimbare? Nu, nu ai nevoie de bani, vorbesc doar despre o plimbare, în care vei observa că draga ta soție are o tunsoare noua, care o prinde atât de bine. E atât de frumoasă când zâmbește…a slăbit…îți e atât de dragă! Vei vedea cât de mult a crescut fiica ta, vei fi mândru că îi ești tată…îți seamănă. De ce nu avem…
Vezi articolul original 128 de cuvinte mai mult
inna manu 
Toate sistemele educaționale, politice, economice, sociale și religioase merg într-o direcție greșită. De aici apar confuzile generate de o asemenea lume.Nu voi insista… este de ajuns să afirm că ego-ul este incompatibil cu iubirea, iar lumea noastră este fundamental o lume egotică.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt uimit…..
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Realitatea este astfel…
ApreciazăApreciază