Nectar de iris

Un veac durează despărțirea, când nu-ți văd ochii,

când nu-mi hrănesc iubirea cu o șoaptă,

o vorba vitregă, uitată

ce o înghit cu porii.

Un veac colind tot universul

și caut sa aud strigarea-ți,

să îți simt pulsul,

să îți gonesc uitarea cu surâsu-mi,

fără abisuri ce te îneacă.

Iau veacul să îl sparg în stele,

să te sărute doru-mi

zi și noapte.

Te fulgeră iubirea îndrăzneațăiris

și îți adapă gândul cu cuvinte

ce le vei spune-n șoaptă

hrănind iubirea-mi,

luând-o în brațe…

Un veac durează fericirea.

Un gând despre “Nectar de iris

Lasă un comentariu