Arhive categorie: perfecțiunea

De ce femeia altuia e mai dulce! (pildă)

Demult, tare demult, când Dumnezeu a creat lumea, a făcut şi 10 Adami. Unul lucra pământul, altul mergea la vânătoare, celălat pescuia şi tot aşa. Au trăit o vreme mulţumiţi şi în bună înţelegere, dar cu trecerea timpului erau tot mai abătuţi şi mai trişti, lipsea ceva! Au mers atunci la Tatăl lor Ceresc şi I-au vorbit:

-Tată, avem de toate, ne merge bine, dar ceva nu e cum trebuie. Suntem singuri, nu ne aşteaptă nimeni acasă, nu avem cu cine împărtăşi momentele frumoase…ne plictisim.

Atunci Dumnezeu le-a dat căte o bucata de lut şi le-a spus:

-Fiecare să îşi sculpteze câte o femeie, după chipul şi asemănarea lui, exact aşa cum îi place: mai slabă, mai cu forme, blondă, roşcată sau creaţă, înaltă sau scundă… Iar eu îi voi da viaţă.

După aceea Dumnezeu a scos o farfurioară cu bucăţi de zahăr:

-Să ia acum fiecare câte o singură bucată să i-o dea femeii lui, ca viaţa cu ea să fie mai dulce!

Au făcut cum li s-a poruncit.

Şi s-a înfuriat Dumnezeu!

-Între voi este unul mincinos! Erau 11 bucăţi de zahăr, cineva a dat femeii lui 2 bucăţi!

Atunci le-a luat înapoi femeile de le-a amestecat. Şi a dat fiecăruia, la nimereală, câte una.

De atunci 9 bărbaţi din 10 crede că femeia altuia e mai dulce, aşa cum posibil a mâncat mai mult zahăr, şi doar unul dintre ei ştie că toate femeile sunt la fel şi cea de lângă el merită să fie cea mai bună, OR, ZAHĂRUL CE LIPSEA, L-A MÂNCAT CHIAR EL!!!!!

646x404

pildă rusească, traducere – I.M. 10.07.16

PERFECT COMPUSA

Mi-acopar ochii ca sa vad lumina
Si campul, radacina ce-mi hraneste…
Vorbesc cu timpul.
Povesteste, fara grai,
Ca port lentila stramba, perfect compusa-
Ca viul trai,
Ce-acoperi prezentul si se duse.
Zaresc un nai si ma incant,
Ascult si ma alint cu nota-i calda,
Nici joasa, nici inalta.
E calda!
Ma vede timpul si ma iarta,
Iar eu il las sa plece.
Nu caut sa-nteleg perfectul simplu,
Dintr-un perfect compus de sentimente…
Nu vad absentul.

Perfect compusa, I.M. 20. 04.16

CUVÂNTUL n-are minte

Incontestabil, jocul de cuvinte

Trasează dungi continui,

Şi desenează nasturi

Ce închid guri,

Ori raze şi petale cu iz de dragoste

Şi coafuri de-amor.

Cuvinte, nenăscute încă,

Sădesc sclipiri în ochi,

Sau sapă gropi

Pentru-n mormânt de sentimente.

Dor când sunt goale, prefăcute.

La fel când poartă straie de intrasigenţă,

Curtând hotarul ipocrit

Între ce crezi că eşti şi eşti.

Furi din speranţă când nu-s clare.

Şi-n continuare colorezi cum vrei.

Cuvântu-i greu, uşor,

Frumos, spumos sau cum vrei tu,

E totul şi nimic,

E mult şi-un pic.

Îl plămădeşti şi-l naşti,

Dar îl gândeşti???

Cuvintele sunt libere de minte… 😉

abstract1

 

Cuvântu’ n-are minte, 14 martie ’16

Adam, din coasta Evei

Îmi rezerv dreptul de a fi subiectivă!

Am venit pe lume înecată deja în paradigma cu Adam şi Eva. Mi-am ţinut capul plecat să nu îl depăşesc pe comicul şi, în acelaşi timp, tandrul şi grijuliul personaj bărbătesc, care ma însoţea imaginar. L-am lipit din pildele scrise, din visele cu prinţul care areadam Eva de toate şi îi lipseşte doar o tânără prinţesă, pentru o fericire deplină. Am învăţat că femeia e o coastă a bărbatului!!  Nu mă incomoda. Nu era prea sexi, dar îmi convenea că e el cel puternic şi vin eu ca o completare, împreună să formăm un întreg.

După ce am crescut, după ce personajul imaginar a rămas doar o machetă, am ajuns la ferma convingere că bărbatului chiar îi lipseşte ceva, dar nu înţeleg ce. Şi, nu, nu eu îi lipsesc, şi nici tu, draga mea care citeşti aici, nu! Bărbatul e în lipsa de la facere, iar femeia nu poate acoperi lipsa. Bine, uneori ajung să cred că Adam a fost lipsit de mai multe coaste 😉 , dacă înţelegeţi la ce fac referire, de aici nevoia poligamă a multora. Dar e doar un gând născut din supărarea mea de femeie fidelă, flămândă de reciprocitate.adam si eva

Să revenim. Vorbeam despre coasta cuiva, care a devenit un om şi despre omul care a cedat o coastă pentru acest scop. Fac un îndemn la concentrare. Fiţi atenţi! Dacă Adam a fost lipsit de o coastă, iar coasta lui a devenit o femeie întreagă cum e Eva, cine a rămas ciobit? Cine e întreg şi cine e cu lipsă? Nu scrie nicăieri că coasta cedata a crescut la loc. Iar actualitatea întăreşte spusele mele.

…DOAR DACĂ NU E ADAM DIN COASTA EVEI…

 

BONUL

Să nu îmi spui că nu ai făcut niciodată o faptă bună! Nici să nu îmi spui că ai dat un ajutor cu gând de imediată răsplată! Totuși mă interesează de ce ai făcut și dacă ai făcut așa ceva. 🙂ana5

Zilele trecute am mers să scot o hârtie de la o instituție de stat. Mi-am scos un bon de ordine și m-am pornit să aștept. Spun că m-am pornit pentru că nu am stat locului defel la început. Agitația din jur mă punea în mișcare. Mai aveam 23 de persoane în față, de aceea îmi tot făceam drum prin sala de așteptare și trăgeam cu ochiul la scaunele ocupate. Plus la asta aveam bateria plină la telefon și era păcat să mă întorc cu ea tot plină acasă. Voiam să mă așez să pot intra pe net ca omul. 🙂 S-au ridicat 3 odată, le venise rândul. M-am lipit de scaunul cel mai apropiat, lăsându-mă să alunec ca un pietroi. 😀 Un sfert de oră m-am rupt de realitate, trăgând periodic cu ochiul la panoul cu numărul chemat, dar și la domnișoara de la informații. M-a impresionat amabilitatea cu care deservea. Mi-am zis în sinea mea ,,cred că nu are încă copii, e prea calmă,, :))))))

A apărut o femeie bătrâioară și i-a cerut o cerere tip. A primit-o împreună cu niște instrucțiuni de completare. Se îndrepta în direcția mea, știam că trebuie să o ajut cumva. La început i-am oferit locul, dar de altceva avea nevoie, i-am citit în ochi. Nu știa să completeze. M-am propus în ajutor fără tăgadă. A exclamat:,,chiar doriți?,, După ce am terminat, mi-a mulțumit de multe, multe ori. I-am oferit și locul. Nu am apucat să mă îndepărtez că m-a răsplătit carma. Un domn, și el în vârstă, mi-a întins bonul lui de ordine cu cuvintele: ,,V-am urmărit, ați fost o drăguță, luați bonul meu, sunt cu mult înaintea Dvs! Eu mi-am rezolvat treaba.,, Avea dreptate, era cu mult în fața mea. I-am mulțumit, iar bonul meu i l-am dat doamnei pe care o ajutasem. I-am sugerat sa îl oprească pe al meu și pe al ei să îl dea cuiva abia venit. Și….a pornit fraților o forfotă plăcută în toată sala. Făceau schimb de bonuri 🙂

Am plecat ulterior cu un sentiment de Moș Crăciun împletit cu un altul de copil fericit că a primit ceva. Mi-am hrănit sufletul cu acel murmur creat de lumea care dorea să ajute. Un gest neînsemnat poate cântări enorm.

Îmi plac oamenii buni. Îmi place să pot fi unul dintre ei! Cred că pot fi mai bună!

Nectar de iris

Un veac durează despărțirea, când nu-ți văd ochii,

când nu-mi hrănesc iubirea cu o șoaptă,

o vorba vitregă, uitată

ce o înghit cu porii.

Un veac colind tot universul

și caut sa aud strigarea-ți,

să îți simt pulsul,

să îți gonesc uitarea cu surâsu-mi,

fără abisuri ce te îneacă.

Iau veacul să îl sparg în stele,

să te sărute doru-mi

zi și noapte.

Te fulgeră iubirea îndrăzneațăiris

și îți adapă gândul cu cuvinte

ce le vei spune-n șoaptă

hrănind iubirea-mi,

luând-o în brațe…

Un veac durează fericirea.

,,RĂSPUND PROVOCĂRII,, sau ,,BĂRBATUL PERFECT,,

barbatul perfectPERFECȚIUNEA sună aproape perfect, dacă e să nu bag de seamă la forma deloc conturată a acestui fenomen imaginar.

Am citit, acum câteva zile, un articol al unui prieten,blogger,  https://arcticass.wordpress.com/2015/04/04/femeia-perfecta/  , care a scris foarte frumos despre femeia perfectă, (auto)provocându-mă la un articol despre perfecțiunea masculină. Mi-a fost ușor să promit, dar mai greu să scriu. Nu sunt de vină pastiluțele pe care le iau pentru rinita alergică care m-a atacat fără milă și despre care se spune că pot încetini mersul creierului nu știu care.  Mai degrabă e conștientizarea faptului că, în mintea mea, nu există o imagine a bărbatului perfect. E de bine sau nu?! :O

Cum ar trebui să fie un bărbat perfect?

1. Perfect e cel care nu te scoate niciodată din sărite, sau cel ce te scoate ?

Multe dintre noi, femeile, ne cam săturam de bine, ni se urcă la cap, începând să căutam bătaie dacă suntem nebătute, să căutăm ceartă dacă suntem necertate, să căutam defecte dacă nu ni se caută. Deci, un bărbat care știe să te provoace la o mică încolțire, are un +

2. Perfect este cel care se uită la altele sau cel care nu se uită?

Eu nu suport bărbații care dau cu capul în stâlpul de telegraf, uitându-se după altele cu  părți bombate, în timp ce merg la braț cu iubita/soția/prietena. Consider că …bine, treacă de la mine…se pot uită, discret, fără să întoarcă capul. Altfel nu primesc +

3. Perfect este cel ce arată de nota 10, sau mai puțin contează exteriorul?

Personal sunt enervată la culme de cel care îmi consumă produsele cosmetice, dar mai bine așa decât să emane 7 izuri și 1 miros. Ideal ar fi o păstrare a părții bărbătești. Nici maimuță, dar nici spân.

ce să mai… astea toate sunt lucruri lumești, iar eu nu mă simt lumească…

O iau altfel. Am un sentiment că am început cu stângul. Poate nu îmi doresc lângă mine un bărbat perfect, de asta nu știu ce să scriu…. Vreau un om, care să mă înțeleagă. Să mă privească și să știe ce vreau și când să se oprească. Un om care să știe să se facă iertat și să ierte la rându-i. Un om în care să poți avea încredere. Un om care să te facă să trăiești ,,siguranța,,. Unul care să îți permită să înflorești, fără să îi fie frică să rămână în umbră. Un om calm și totodată impunător. Unul lângă care vei fi frumoasă oricând, și cu machiaj și fără. Unul în stare să îți dea iubire cu porția, ca să ajungă pentru toată viața. Un om cu urechi și pentru tine, cu ochi doar pentru tine și cu suflet pentru tot universul.

Nu vreau lângă mine un bărbat perfect, vreau lângă mine UN BĂRBAT!