Arhive categorie: bărbatul perfect

De ce femeia altuia e mai dulce! (pildă)

Demult, tare demult, când Dumnezeu a creat lumea, a făcut şi 10 Adami. Unul lucra pământul, altul mergea la vânătoare, celălat pescuia şi tot aşa. Au trăit o vreme mulţumiţi şi în bună înţelegere, dar cu trecerea timpului erau tot mai abătuţi şi mai trişti, lipsea ceva! Au mers atunci la Tatăl lor Ceresc şi I-au vorbit:

-Tată, avem de toate, ne merge bine, dar ceva nu e cum trebuie. Suntem singuri, nu ne aşteaptă nimeni acasă, nu avem cu cine împărtăşi momentele frumoase…ne plictisim.

Atunci Dumnezeu le-a dat căte o bucata de lut şi le-a spus:

-Fiecare să îşi sculpteze câte o femeie, după chipul şi asemănarea lui, exact aşa cum îi place: mai slabă, mai cu forme, blondă, roşcată sau creaţă, înaltă sau scundă… Iar eu îi voi da viaţă.

După aceea Dumnezeu a scos o farfurioară cu bucăţi de zahăr:

-Să ia acum fiecare câte o singură bucată să i-o dea femeii lui, ca viaţa cu ea să fie mai dulce!

Au făcut cum li s-a poruncit.

Şi s-a înfuriat Dumnezeu!

-Între voi este unul mincinos! Erau 11 bucăţi de zahăr, cineva a dat femeii lui 2 bucăţi!

Atunci le-a luat înapoi femeile de le-a amestecat. Şi a dat fiecăruia, la nimereală, câte una.

De atunci 9 bărbaţi din 10 crede că femeia altuia e mai dulce, aşa cum posibil a mâncat mai mult zahăr, şi doar unul dintre ei ştie că toate femeile sunt la fel şi cea de lângă el merită să fie cea mai bună, OR, ZAHĂRUL CE LIPSEA, L-A MÂNCAT CHIAR EL!!!!!

646x404

pildă rusească, traducere – I.M. 10.07.16

Mânia unei femei singure

-Femeie, de ce eşti singură?

-Păi, cu cine să fiu!?

-Eşti frumoasă, eşti tânără, iubeşte şi lasă-te iubită!

-Nu am pe cine…

-E imposibil! Cu siguranţă roiesc bărbaţii în jurul tău, iubeşte unul dintre ei!

-Unul dintre ei zici… ? Oare pot porunci inimii? Crede-mă, nimic nu e mai pustiitor decât o inimă fără dor. Nimic nu e mai greu decât singurătatea şi lipsa unei mâini care să îţi mângâie obrazul. Dar, totodată, nimic mai urât şi mai scârnav decât cuvântul mincinos, or inima mea nu le mai suportă. Mai bine singură!

-Dar nu sunt toţi la fel! Nu toţi mint.

-Da, nu toţi mint. Dar nu toţi roiesc în jurul meu. Şi, poate nenorocul mă face să mă transform în pradă, mai apoi marfă, după aia farfurie si saltea. Şi oricât de nemincinos era iniţial, vine vremea când începe să le toarne, pentru a păstra aparenţele cu care m-a cucerit. Toarnă şi toarnă, nu se mai opreşte. Eu mă lepăd de minciuni, lepădându-mă de el. Şi iar singură. Şi îmi pare atât de dulce singurătatea, atât de odihnitoare… Până înţeleg că nu e chiar aşa şi plâng, plâng în mine, să nu afle nimeni, căci e ruşine să plângi din nevoia unui bărbat alături. Ce femeie e aia ce caută un bărbat!? E ruşine!

-Nu este adevărat! Cine ţi-a spus că iubirea-i ruşinoasă?

-Educaţia pe care am primit-o. Şi interiorul meu care mă ceartă că nu e aşa cum trebuie. Vreau ceva sănătos, fără  să închid ochii la vitaminizările lui din exterior, sau dorinţa de a perfuza pe una şi pe alta. Am obosit să fiu eu cea ce pictez inimi din nou şi din nou, iar el zăvoare şi zâmbete meschine. Mai bine singură!

-Acum, că te privesc, nu pot spune că îţi e bine… Nu îţi e bine deloc!

-Nu îmi este, dar…e ruşine să plâng…

iubirea

Adam, din coasta Evei

Îmi rezerv dreptul de a fi subiectivă!

Am venit pe lume înecată deja în paradigma cu Adam şi Eva. Mi-am ţinut capul plecat să nu îl depăşesc pe comicul şi, în acelaşi timp, tandrul şi grijuliul personaj bărbătesc, care ma însoţea imaginar. L-am lipit din pildele scrise, din visele cu prinţul care areadam Eva de toate şi îi lipseşte doar o tânără prinţesă, pentru o fericire deplină. Am învăţat că femeia e o coastă a bărbatului!!  Nu mă incomoda. Nu era prea sexi, dar îmi convenea că e el cel puternic şi vin eu ca o completare, împreună să formăm un întreg.

După ce am crescut, după ce personajul imaginar a rămas doar o machetă, am ajuns la ferma convingere că bărbatului chiar îi lipseşte ceva, dar nu înţeleg ce. Şi, nu, nu eu îi lipsesc, şi nici tu, draga mea care citeşti aici, nu! Bărbatul e în lipsa de la facere, iar femeia nu poate acoperi lipsa. Bine, uneori ajung să cred că Adam a fost lipsit de mai multe coaste 😉 , dacă înţelegeţi la ce fac referire, de aici nevoia poligamă a multora. Dar e doar un gând născut din supărarea mea de femeie fidelă, flămândă de reciprocitate.adam si eva

Să revenim. Vorbeam despre coasta cuiva, care a devenit un om şi despre omul care a cedat o coastă pentru acest scop. Fac un îndemn la concentrare. Fiţi atenţi! Dacă Adam a fost lipsit de o coastă, iar coasta lui a devenit o femeie întreagă cum e Eva, cine a rămas ciobit? Cine e întreg şi cine e cu lipsă? Nu scrie nicăieri că coasta cedata a crescut la loc. Iar actualitatea întăreşte spusele mele.

…DOAR DACĂ NU E ADAM DIN COASTA EVEI…

 

,,RĂSPUND PROVOCĂRII,, sau ,,BĂRBATUL PERFECT,,

barbatul perfectPERFECȚIUNEA sună aproape perfect, dacă e să nu bag de seamă la forma deloc conturată a acestui fenomen imaginar.

Am citit, acum câteva zile, un articol al unui prieten,blogger,  https://arcticass.wordpress.com/2015/04/04/femeia-perfecta/  , care a scris foarte frumos despre femeia perfectă, (auto)provocându-mă la un articol despre perfecțiunea masculină. Mi-a fost ușor să promit, dar mai greu să scriu. Nu sunt de vină pastiluțele pe care le iau pentru rinita alergică care m-a atacat fără milă și despre care se spune că pot încetini mersul creierului nu știu care.  Mai degrabă e conștientizarea faptului că, în mintea mea, nu există o imagine a bărbatului perfect. E de bine sau nu?! :O

Cum ar trebui să fie un bărbat perfect?

1. Perfect e cel care nu te scoate niciodată din sărite, sau cel ce te scoate ?

Multe dintre noi, femeile, ne cam săturam de bine, ni se urcă la cap, începând să căutam bătaie dacă suntem nebătute, să căutăm ceartă dacă suntem necertate, să căutam defecte dacă nu ni se caută. Deci, un bărbat care știe să te provoace la o mică încolțire, are un +

2. Perfect este cel care se uită la altele sau cel care nu se uită?

Eu nu suport bărbații care dau cu capul în stâlpul de telegraf, uitându-se după altele cu  părți bombate, în timp ce merg la braț cu iubita/soția/prietena. Consider că …bine, treacă de la mine…se pot uită, discret, fără să întoarcă capul. Altfel nu primesc +

3. Perfect este cel ce arată de nota 10, sau mai puțin contează exteriorul?

Personal sunt enervată la culme de cel care îmi consumă produsele cosmetice, dar mai bine așa decât să emane 7 izuri și 1 miros. Ideal ar fi o păstrare a părții bărbătești. Nici maimuță, dar nici spân.

ce să mai… astea toate sunt lucruri lumești, iar eu nu mă simt lumească…

O iau altfel. Am un sentiment că am început cu stângul. Poate nu îmi doresc lângă mine un bărbat perfect, de asta nu știu ce să scriu…. Vreau un om, care să mă înțeleagă. Să mă privească și să știe ce vreau și când să se oprească. Un om care să știe să se facă iertat și să ierte la rându-i. Un om în care să poți avea încredere. Un om care să te facă să trăiești ,,siguranța,,. Unul care să îți permită să înflorești, fără să îi fie frică să rămână în umbră. Un om calm și totodată impunător. Unul lângă care vei fi frumoasă oricând, și cu machiaj și fără. Unul în stare să îți dea iubire cu porția, ca să ajungă pentru toată viața. Un om cu urechi și pentru tine, cu ochi doar pentru tine și cu suflet pentru tot universul.

Nu vreau lângă mine un bărbat perfect, vreau lângă mine UN BĂRBAT!