Uncategorized

reflecții

Ganduri vechi, dar atat de noi…

inna manu

reflec'ii3M-am prins la ideea că nu îmi ajunge timp ca să trăiesc. M-am uitat în jur și am văzut doar mașinării trecute pe auto-pilot. Ne trezim dimineață ca să muncim. Muncim ca să avem ce mânca. Mâncăm ca să putem munci… Colindăm țări, trecem hotare, renunțăm la noi înșine pentru a putea munci. Și, din nou, muncim ca să mâncăm.

reflec'ii2

De ce viața a încetat să fie un dar? De ce a ajuns doar muncă și mâncare? Când ai zâmbit ultima dată? Când ultima dată ți-ai scos familia la plimbare? Nu, nu ai nevoie de bani, vorbesc doar despre o plimbare, în care vei observa că draga ta soție are o tunsoare noua, care o prinde atât de bine. E atât de frumoasă când zâmbește…a slăbit…îți e atât de dragă! Vei vedea cât de mult a crescut fiica ta, vei fi mândru că îi ești tată…îți seamănă. De ce nu avem…

Vezi articolul original 128 de cuvinte mai mult

Reclame