PORCUL DE LA OFTALMOLOGIE

Să mă ierte porcul!

Mi-a rupt Alexandra ochelarii. Fără ochelari sunt varză. Așa că, mi-am opintit sărăcia în spate și am pornit la cutreierat cabinetele cu ochelari în geam. Am zis să fac un pic de spionaj mai întâi, să văd ce s-a mai schimbat în ultimii ani, de când nu le-am trecut pragul. Nu s-a schimbat nimic, aproape…doar prețurile. Ba, încă ceva!!! În cabinetul la care aveam fișă de ceva ani (căci cu el am început), însăși măria sa proprietarul încasă banii și organiza programările! A coborât Dumnezeu din cer, sau a simțit că îi scapă banii de sub control?

Am stat evident la coadă, așa cum nu aveam programare. M-am gândit eu, cu mintea mea cuminte, că îmi fac consultația, care cică e gratis, și văd eu ce ochelari cu ce lentile îmi comand. Dar, degeaba ai mintea cuminte, dacă nu ai punga sătulă! Vorba aia: ,,socoteala de acasă…puncte-puncte,, Mi-a venit rândul. Am intrat, am luat loc în fotoliul comod. Am văzut căsuța, am văzut beculețul, mi s-a suflat în ochi, mi s-a pus bicicleta pe nas (cunoscătorii știu la ce mă refer) și s-a purces la scrierea rețetei. Dar nu doar rețeta pentru ochelari, ci și o rețetă pentru picături, că am ochiul uscat. Pe care să le iau de la farmacia de vis a vis ,,că sunt mai bune, și voi avea și reducere,,. Aici tre să adaug un chițibuș, toți, dar absolut toți cei care au fost înaintea mea, sufereau și ei de ochi uscat. Ca să vezi! Suntem un popor cu ochi uscați și creier lipsă… M-a chemat și la control repetat, IA-UZI! Să-mi dea lacrimi artificiale! Așa îmi trebuie, dacă pe cele naturale le-am irosit deja. :/ Am dat afirmativ din cap, știind deja că nu voi veni la niciun alt control.

Am mers la tejghea. Aici m-am reîntâlnit cu porcul (da, am uitat să fac prezentarea cuvenită a personajului principal, excluzându-mă pe mine, însăși MARIA SA m-a deservit). Care la început nu mi se păru porc. Parcă aducea un pic a om, dar aparențele înșeală. A începu atacul, sau sugerea banilor. Să nu vă sperie cuvântul, nu are tentă pornografică, nu îmi arde…

Nu prea l-a interesat ce ramă caut, a început cu cele de 400 roni, spunându-mi că tre să iau în calcul că vrea să mă încurajeze și nu mi-a propus încă cele mai bune rame pe care le au. A dus mâna să îmi arate, dar nu m-am uitat. Deja începeam să fierb, și vroiam să priceapă. Am zâmbit totuși și l-am rugat să îmi arate ceva mai omenesc, că nu am de gând să fac învestiții. A venit în partea opusă, la ochelarii din plastic. A scos prima pereche, sucindu-i și privindu-i cu dispreț, povestind cu silă că nu sunt dintr-un material performant, că nu se îndoaie, că se rup ușor, că trali-vali… Îmi venea să ies. M-am stăpânit. L-am ascultat. L-am privit și i-am spus că au o varietate largă și vreau să mă hotărăsc., intenționând să plec. M-am simțit luată de mânecă, cu toate că nu m-a atins. A început să turuie, să îmi facă calculul la niște rame de 365 roni, care crede el că o să îmi vină bine, plus lentilele cu toate cele nu știu câte straturi (nu am reținut căci prea era ca o poezie tot ce mi-a spus, prea repede și fără lipici pentru urechi) că ochiul meu, care e atât de sensibil la lumină (aici și doctorul la consultație a picurat pe creier câteva picături de convingere, că am ochi foarte sensibili la lumină) și nu sunt bune lentilele simple, îmi trebuie din cele fotocromatice, și cu strat antireflex, pentru lumina albastră, că mă costă manopera, că mă costă consultația…….!!!!!!!!! Hop hop hop, Care consultație? zic eu, nu e gratis consultația? Îl înțeleg că a intrat în fibrilațiile număratului, dar, stai băiatu! A dus privirea într-o parte, că dacă nu iau lentilele de 400 lei, va trebui să plătesc consultația. Ha?! Posibil par mai mititică, dar nu sunt. Mama voastră de bădărani! Aici nu am mai putut. Plănuisem să ies frumos, după ce îl ascult, dar da-o în colo de amabilitate! I-am plătit consultația, căci am fost consultată, și am plecat trosnind și fulgerând. Băi, ăștia-s chiar nesimțiți?! În total, trebuia să las în jur de 700 roni. Păi nu s-a întâlnit hoțu cu prostu, mama voastră…porcul

Și așa, am zis să mă liniștesc, până data viitoare, la un alt cabinet cu ochelari în geam, poate va fi ziua porților închise la gradina zoo, și nu voi da iar peste animale. PUNCT

Am

Anunțuri

13 păreri la “PORCUL DE LA OFTALMOLOGIE”

  1. Eu am fost la „consultaţie” în obor. Am luat la rînd vreo două-trei perechi cu dioptrii diferite pînă am putut citi lejer pe pachetul de ţigări al tovarăşei de călătorie (aşa-mi trebuie dacă m-am lăsat de fumat acu’ aproape două’j de ani! 🙄 ). Mi-am luat două perechi: una de 10 RON, alta de 15 RON, cu valori diferite, să fie. End of story – porcul în viu mă dezgustă, îl prefer sub formă de preparate! 😉

    Apreciat de 1 persoană

      1. De aceeaşi calitate nu sînt, evident. Lentilele-s de plastic, ramele metalice oxidează relativ repede, distanţa focală e fixă ceea ce poate crea sau accentua defecte de vedere la persoanele cu distanţa focală diferită de medie… Dar avînd în vedere cît de repede se pot pierde/distruge/fura ochelarii, parcă doare mai puţin la suflet şi la portofel o pereche chinezească decît una de Ţ sute de lei.

        Şi apoi am auzit persoane în jurul meu care se „lăudau” c-au plătit sume enorme pe ochelarii „perfecţi”, ca după cîteva zile să aud că le-a picat vreo lentilă, s-a rupt/desfăcut vreun braţ sau alte „accidente”. O pereche chinezească se „repară” mult mai repede: un alt drum în obor, altă pereche şi gata treaba.

        Sigur, eu vorbesc din perspectiva săracului lipit. Ceilalţi pot avea experienţe diferite.

        Apreciat de 2 persoane

  2. Mi mi-au cerut vreo cinsprezece milioane ! Nu stiu câta tehnologie pot îngloba dar ,e suficient sa fac comparatie cu un televizor care intr-adevar presupune proiectare, materiale si piese speciale,montaj complex, ca sa imi dau seama ca avem de-aface cu niste porci …porcosi !

    Apreciat de 2 persoane

    1. Daca ma lasam dusa de vorbele, dupa parerea lui, convingatoare, imi scotea si mie cam aceeasi suma despre care vorbesti. Nu m-a deranjat faptul ca vrea sa isi vanda marfa, u m-a deranjat ca mi-a propus piesele cele mai scumpe. M-a scos insa din sarite salbaticia cu care incerca sa mai scoata inca ceva pe deasupra. Saliva, ii tremura vocea, i s-au aprins ochii in cap si tot numara, si tot aduna. Groaznic! Respingator!

      Apreciat de 1 persoană

    1. Şi eu am cam aceeaşi problemă, dar cum idealul mi-e imposibil de atins, dintre nimic şi ceva am ales ceva. În disperare aş putea lua încă o pereche cu dioptrii diferite şi să combin lentilele (cu riscul de a strica ambele perechi, desigur).

      Dacă îţi permiţi efortul financiar atunci… go for it! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      1. Trebuie sa imi permit! Eu urmez premiza CERE SI TI SE VA DA! 🙂 Ochelarii precedenti, care acum sunt rupti in doua :), m-au tinut 4 ani si am fost foarte multumita. Numai ca atunci, pentru o echipare ca la carte, cu protectie de toate felurile care exista, am dat 400 ron. Acum e dublu. Asta ma enerveaza, nu suma in sine. Ma turbeaza nesimtirea cu care ridica preturile, in timp ce salariile noastre nu au crescut decat cu aproximativ 100 sau 200 lei. Nu exista o armonie, un bun simt!

        Apreciat de 1 persoană

      2. Am vaga impresie că şi „domnul” medic/asistent/agent de vînzări/casier/etc. urmează aceeaşi premisă. 🙄 E frustrant să vezi că, după toate eforturile, omul nu înghite găluşca. I-ai zdruncinat puternic credinţa! XD

        Cît despre mersul economiei, prefer să nu mă pornesc, altfel iese cu scîntei. Cel mai important lucru care trebuie reţinut e că economia şi omenia sînt absolut divergente; nimănui nu-i pasă de individ, de om, ci doar de cîştigurile posibile – dacă nu-ţi permiţi costul, le eşti inutil.

        Apreciat de 1 persoană

      3. Cam așa este…
        Numai că, tot mai mulți inutili întâlnim, inutili pentru ei, uneori chiar pentru noi înșine. Suntem învățați de mai marii spirituali, că nu banul este comoara vieții. Atât doar că, dacă vrei să ai posibilitatea să te poți concentra la adevăratele comori ale vieții, trebuie să nu duci grija banilor. Or să nu duci grija lor, înseamna să vină fără mare trudă, adică să faci nescai viclenii, ce nu ar fi chiar dictat de legea spirirualitpții 😀 Se cam bat cap în cap toate…

        Apreciat de 1 persoană

      4. Exact! Yin şi Yang. Dar asta e valabil numai pentru cei care au o conştiinţă, alta decît a banului. Acolo unde „aerul e rarefiat” nu găsim procese de conştiinţă ci doar ecuaţii matematice unde plusul predomină. Metaforic vorbind, pe acel ‘plus’ se face crucificarea maselor neştiutoare şi obediente.

        Uite cum am alunecat acolo unde nu voiam. Gata, tac. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      5. Da, văd că îți place să aluneci, e în regulă, și mie mi se întâmplă 😀
        Contează să nu vorbim de acolo de unde mai alunecăm, cu cei care nu sunt în stare să ,, alunece,, și ei. Alfel suntem luați drept cretini :))

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s