de aceea e vară…

vara ceatzaE vară, îmi pare, afară

Și ce, dacă-n mine-i pustiu…

Și-o criză de viață-i în mine,

Și-mi pare nud sufletul meu.


E vară, eu tristă și mută

C-o inimă – stup de albini.

Și ce dacă miere am multă,

Când sute și mii am de spini?


E vară, iar ochii de gheață, 

De frig, de zăpadă sunt grei.

De-aceea e vară afară,

C-au strâns tot pustiul în ei!


E vară, tăceri lungi și multe

Pătrunse de slove cu greu.

De ce le înțeleg doar eu sensul?

De ce le dau viață doar eu?


Și ce dacă-i vară afară,

Când nu scap de iarna de ieri?

Un fals este viața-mi bizară,

Secretă, cifrată și-n scări.


Și chiar de, în jur, lumea-i multă,

Tot singură sunt, nu știu cum…

Iar vin, iar dispar, toți, ca vara,

Ca niște fantome de fum.

23 mai, 2005fantom,e de fum

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s