Sfârșit

sfarsit2

Cand pe-ale mele gânduri tăcerea lin coboară

Și noaptea, revenită, larg haina își desface,

Din nou dorul îngână acea cântare sacră

Ce taie și brăzdează în inima ce tace.


Și iarăși reînvie, demult uitate, clipe,

Și reîncerc s-adun momente-nprăștiate,

Până se face noapte și-ncep în somn să picur,

Până stropii de ploaie mă fac să uit de toate.


Adorm într-un somn veșted și fără semn de viață.

Doar picuri în fereastră continuă să bată.

Ce-a mai rămas în minte, voi înșira în rânduri,

Dar nu acum, ci mâine, oricum afară-i zloată.


sfarsit1Adorm și îți văd chipul, ce-i prigonit de mintea-mi.

Doar în acele clipe mai cred, copilărește,

Că ce trăiesc în vise, cu mine se petrece

Și c-a mea fericire la nesfârșire crește.


Sfârșit de poezie, de gânduri multe-n rânduri.

Sfârșit de-o zi trăită, ce a lăsat pe față

Înc-o adâncitură, un semn de zile ,,bune,,

Sfârșit, iata, de plaoie. Poate sfârșit de viață…

sfarsit3

29 august, 2005 (și aceasta este una dintre primele mele poezii)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s